Marian Lupu – profilul unui posibil preşedinte

Conform biografiei postate pe site-ul său Pagina Oficială, Marian Lupu s-a născut la 20 iunie 1966 în municipiul Bălţi într-o familie de profesori. Studiază la Facultatea de Economie şi Comerţ a Universităţii de Stat din Moldova, unde a obţinut diplomă cu menţiune (1987).
În perioada 1987-1991 urmează studii postuniversitare la Academia Economică din Moscova şi la Universitatea de Stat din Moldova în urma cărora, în anul 1991, obţine titlul de doctor în economie.
Din anul 1991 lucrează în cadrul Departamentului Relaţii Economice Externe al Ministerului Economiei, devenind în anul 1997 director al acestui departament. Concomitent, în perioada anilor 1992-2000, a fost director executiv al Programului TACIS – Moldova.
În anul 1994 urmează cursuri de specializare în macroeconomie la Institutul Fondului Monetar Internaţional (FMI) din Washington, iar în anul 1996 – cursuri de comerţ internaţional la Institutul Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC) din Geneva.
La 24 mai 2001 este numit în funcţia de viceministru al economiei, iar la data de 5 august 2003 este numit în funcţia de Ministru al Economiei.
La 6 martie 2005 a fost ales în calitate de deputat în pe lista Partidului Comuniştilor din Republica Moldova, iar la 24 martie 2005 este ales în funcţia de Preşedinte al Parlamentului.
Din iunie 2009 este liderul Partidului Democrat, iar la 19 iulie 2009 este confirmat, in cadrul Congresului al VI-a extraordinar al acestei formatiuni politice, presedinte al partidului.
Cunoaşte limbile franceză, engleză şi rusă. Este căsătorit şi are doi copii.
Deoarece a acces în guvernul comunist fără a fi membru de partid, Marian Lupu a fost perceput de opinia publică si de analişti mai mult ca un tehnocrat.
În secţiunea Interviuri şi Alocuţiuni este postat un interviu acordat de politicianul democrat Marian Lupu Anei Tarlapan la 9 iulie 2009. El şi-a explicat ieşirea târzie din PCRM prin faptul că acest partid i-a acordat şansa de a se manifesta ca un bun tehnocrat, fiind cooptat în guvernul comunist fără a fi membru de partid. Apoi, alegerea sa ca preşedinte al Parlamentului dominat de comunişti a luat-o în serios în vederea schimbării politicii externe a ţării, deşi la sfârşit a considerat-o ca o cursă în care fusese atras economistul Marian Lupu pentru a fi transformat în politicianul Marian Lupu: un ‘’blazon credibil’’ pentru a promova ideea apropierii PCRM faţă de Europa.
Lupu a explicat că a încercat să schimbe lucrurile din interior, dând exemplu plenara din iulie 2007, când a propus schimbarea denumirii PCRM, dar aripa conservatoare din partid a blocat acest proces. El a subliniat că nu a plecat în acel moment din Partidul Comuniştilor, deoarece se consideră un luptător şi o persoană cu simţul datoriei şi al responsabilităţii. Lupu a respins ideea că ar fi trădat partidul comunist prin plecarea sa dând ca exemplu pe omul politic britanic Winston Churchill, care s-a alăturat adversarilor partidului său când nu a mai fost de acord cu poziţia acestuia şi când acest demers a fost cerut de susţinerea interesului naţional.
Liderul PD a respins si ideea că el ar fi proiect politic al lui Mark Tkaciuc, eminenţa cenuşie a comuniştilor, şi a susţinut că el este ‘’marea lor bătaie de cap’’.În acest sens a amintit şi de traiectoria politică a lui Vlad Filat, liderul PLD, despre care s-a spus la fel că ar fi un proiect al PCRM. Alegerea PD de către Lupu ca nou vehicul politic a fost făcută după tratative cu mai multe partide, dar cum acestea erau interesate doar de-al avea pe listele electorale şi cum el venea cu o echipă în spate, a ales în cele din urmă centru –stânga ca o opţiune optimă pentru majoritatea alegătorilor. În opinia sa, electoratul său este format din persoane care resping discursul extremist, din electoratul comunist care a votat la 5 aprilie în speranţa că Lupu va fi ales ca preşedinte şi din persoane cu vederi social-democrate care nu au posibilitatea până de a se regăsi în discursul unui adevărat lider social-democrat. Deşi timpul de la momentul la care a preluat şefia PD până la alegerile din 29 de zile a fost foarte scurt, candidatul PD s-a arătat încrezător în notorietatea sa şi profesionalismul echipei sale. ”Cert este că noi nu vom vota un preşedinte comunist’’, a asigurat Lupu opinia publică asupra orientării politice a partidului său după scrutinul din 29 iulie.
Într-un alt interviu postat la 15 iulie 2009, Lupu comentează ieşirea sa din PCRM ca fiind părăsirea unui partid autoritarist, iar preluarea şefiei PD ca fiind o şansă pentru acest partid de accede în Parlament şi consolidarea opţiunii electorale de centru-stânga, afectată de divergenţele dintre lideriide pe această parte a eşichierului politic. El nu vede în funcţia de Preşedinte al R. Moldova o treaptă de evoluţie a unei persoane care a ocupat postul de Preşedinte a Parlamentului. Consideră necesară o reformă a mentalităţii moldoveneşti, fiind îngrijorat de războiul politic din ţară care poate degenera într-o catastrofă socială şi criză de stat. Chestionat asupra posibilităţii ca alegerile anticipate să fie falsificate, se limitează la a face apel la revenirea la adevăr şi bun-simţ politic. Clasa politică din Moldova este definită ca un grup de oameni care se lasă ghidaţi prea mult de interesele de moment, deşi a fi politician înseamnă să iei decizii privind pe toţi compatrioţii.
Dup ce vorbeşte despre preferinţele sale culinare, ocupaţiile relaxante, educaţia copiilor, locul de petrecere a concediilor şi relaţia cu soţia sa, Marian Lupu se regăseşte în afirmaţia lui Goethe: ‘’ pentru orice realizere, primul pas este curajul’’, subliniind că ieşirea sa din PCRM a fost o dovadă de curaj. În ceea ce priveşte ultima carte citită, aceasta a fost “Îndrăzneala de a spera” scrisă de Barack Obama. În sfârşit îşi defineşte prietenii ca fiind ‘’acei oameni, care ştiu să te oprescă de la un pas greşit, să te susţină într-o decizie riscantă şi să rămînă fideli şi atunci, cînd o lume ntreagă este supărată pe tine.’’
La alegerilea anticipate din 29 iulie, cele patru partide necomuniste, Partidul Liberal Democrat, Partidul Liberal, PD şi Alianţa Moldova Noastră au obţinut în total 53 de mandate din cele 101 ale legislativului de la Chişinău, restul de 48 revenind comuniştilor. Pentru câştigarea postului de preşedinte al Moldovei, ales indirect de către parlament, sunt necesare 61 de voturi.
Presa internaţională din 30-31 iulie acorda atenţie rolului pe care îl juca pe eşichierul politic noul lider al PD. Astfel, Reuters sublinia că Lupu, “un intelectual care a plecat din Partidul Comuniştilor” este principalul pion în configurarea viitoarelor coaliţii. Financial Times s-a focalizat asupra scenariilor postelectorale, afirmând că partidele de opoziţie speră ca fostul preşedinte al Parlamentului să convingă şapte sau opt parlamentari comunişti să treacă de partea candidatului lor la preşedinţia ţării. Acelaşi Financial Times revine la 3 august şi apreciază că Marian Lupu ar putea juca un rol-cheie în formarea unei coaliţii pentru preluarea puterii în R. Moldova..
La 31 iulie 2009 M. Lupu a expus într-o conferinţă de presă cele 10 principii pe baza cărora urma să se alcătuiască viitoarea largă coaliţie democratică de guvernare, subliniind ‘’misiunea istorică’’ a PD în acest sens:
1. Renunţarea la limbaj virulent şi discriminator; abţinerea de la orice declaraţii şi acţiuni de natură să tensioneze atmosfera social-politică din ţară.
2. Elaborarea unui plan anti-criză cu participarea expertilor si reprezentantilor societatii civile, ce ar contine setul de măsuri şi acţiuni în vederea diminuării impactului şi depăşirii crizei financiar-economice la nivel naţional.
3. Instituirea unei Comisii de anchetă credibilă şi depolitizată, cu participarea experţilor independenţi în domeniu, reprezentantilor societatii civile, instituţiilor internaţionale specializate pentru elucidarea adevărului despre evenimentele din 7 aprilie şi perioada imediat următoare. Instituirea unui moratoriu cu privire la acuzaţiile privind evenimentele din 7 aprilie până la finalizarea activităţii Comisiei de anchetă şi publicarea concluziilor acesteia.
4. Aplicarea corectă a prevederilor Codului Audiovizualului referitoare la activitatea tuturor posturilor Radio şi TV din Republica Moldova, dar în mod special a Companiei publice „Teleradio-Moldova”, si asigurarea reflectării imparţiale şi pluraliste a evenimentelor şi proceselor social-politice din Moldova. [Alegerea noii conduceri a Companiei “Teleradio-Moldova” şi a noii componenţe a Consiliului Coordonator al Audivizualului].
5. Reducerea imediată a implicării excesive a statului în activitatea mediului de afaceri, separarea instiuţiilor de stat cu funcţii de elaborare şi implementare a politicilor de cele cu funcţii de control.
6. Asigurarea independenţei sistemului judecătoresc prin eliminarea oricărei influenţe politice şi finalizarea reformelor în domeniu.
7. Restabilirea încrederii şi accelerarea negocierilor cu instituţiile financiare internaţionale în vederea încheierii unui nou acord de finanţare concesională cu Fondul Monetar Internaţional.
8. Eliminarea neîntârziată a obstacolelor pentru demararea negocierilor privind Acordul de Asociere dintre Moldova şi Uniunea Europeana, inclusiv prin aplicarea unui tratament nediscriminatoriu în materie de vize pentru toţi cetăţenii UE.
9. Revenirea la o politica externa echilibrata şi consecventa, dezvoltarea parteneriatului durabil cu Federaţia Rusă.
10. Asigurarea transparenţei procesului de soluţionare a diferendului transnistrean şi identificarea mecanismului viabil pentru reglementarea complexă, pe toate dimensiunile a problemei în cadrul relansării negocierilor în formatul “5+2”.
Derularea negocierilor postelectorale dintre liderii PLD, PL, PD şi AMN a condus la declaraţia de tatonare a Corinei Fusu, vicepreşedinte PL, citată la 3 august de agenţia Stirea Zilei, potrivit căreia formaţiunea sa ar agrea o formulă de compromis în baza căreia Marian Lupu să devină preşedinte al ţării, Vlad Filat, prim ministru şi Mihai Ghimpu, preşedinte al Parlamentului. Comentând această declaraţie tot pentru Ştirea Zilei, Vlad Filat, preşedintele PLD, a spus că formula nu “este corecta sub aspectul rezultatului obţinut in urma alegerilor”. Miza oficială a acestor negocieri este excluderea comuniştilor de la putere, dar împărţirea funcţiilor nu se dovedeşte uşoară.

Surse: http://www.marianlupu.md/home_MD, http://politicom.moldova.org, www.mediafax.ro,

Marius Teja