Şi religia şi morala au fost considerate ca fiind un produs al evoluţiei: Dr.Theodosius Dobzhansky spune că “Crearea chipului lui Dumnezeu în om nu e un eveniment ci un proces, şi prin urmare, legea morală este un produs al dezvoltării evoluţioniste”.
Acest lucru presupune că legea morală va continua să evolueze pentru a se conforma faptelor schimbătoare ale existenţei, că binele nu a fost dintotdeauna bine…
Selecţia naturală poate favoriza aroganţa, laşitatea în locul vitejiei, înşelătoria şi exploatarea, pe când etica de grup din aproape toate societăţile tinde să contracareze sau să interzică un asemenea comportament natural, preamărind contrariile lor: bunătatea, generozitatea şi chiar sacrificiul personal, pentru binele celorlalti.
Isaac Asimov: “Sunt ateu din cap până în picioare. Nu am dovezi să demonstrez că Dumnezeu nu există, dar am o bănuială atât de mare că nu există, încât nu vreau să-mi pierd timpul.”
Aşadar ateismul este o formă de religie, ca teismul, şi nu se bazează pe dovezi ştiinţifice, ci pe sentimente personale. Ateii acceptă şi susţin evoluţionismul nu pentru că sunt dovezi clare, ci pentru că este singurul model (în afara celui creaţionist).
Majoritatea religiilor lumii sunt evoluţioniste; nu doar ştiinţa este evoluţionistă, ci şi religiile: budhismul, confucianismul, taoismul. Pentru ele Universul însuşi este realitatea finală şi singura realitate eternă, religiile acestea pretinzând că sunt “ştiinţifice”.
Cosmogoniile extrabiblice consideră cauza primară “materia primordială”; cele mai vechi religii din lume (sumeriană şi egipteană) descriu “materia primordială” ca fiind un haos lichid, asemeni fizicienilor actuali. Chiar zoologul evoluţionist Richard Dawkins consideră ştiinţa tot o religie, datorită preceptelor sale metafizice.
Sistemul evoluţionist a fost investit cu mantia falsă a autorităţii ştiinţifice. Elevii sunt învăţaţi că ştiinţa ar confirma evoluţia şi că toţi oamenii de ştiinţă o acceptă.
Dar evoluţioniştii înşişi se ceartă între ei, iar dr. Keith Thompson, profesor de biologie şi decan la Graduate School-univ.Yale declară:
“Acum douăzeci de ani, Mayr, în cartea sa Speciile animale şi evoluţia părea să fi arătat că, dacă evoluţia este un mozaic constituit din diverse bucăţi ce trebuie îmbinate, măcar bucăţile de la margini se află la locul lor. Astăzi suntem mai puţin convinşi de acest lucru, întreaga discuţie fiind cât se poate de aprinsă. Conceptul de evoluţie este atacat atât din afară, de insistenţa enervantă a antiscientiştilor, cât şi dinăuntru, de tulburătoarea complexitate a mecanismelor genetice de dezvoltare, şi de noile întrebări despre misterul central-speciaţia însăşi”.
Nu putem vorbi de nici un fel de morală creştină în cadrului sistemului evoluţionist; singurul lucru care contează este supravieţuirea cu orice preţ. Evoluţioniştii nu acceptă ideea unei forţe supranaturale care a creat lumea, chiar dacă ea este logică şi dovedită: “În opinia mea, creaţia divină, sau alte asemenea creaţii, sunt ipoteze complet inutile. Cu toate acestea, asta nu înseamnă să negăm existenţa câtorva caracteristici mai ciudate ale vestigiilor fosilifere.”
Sistemul darwinist al supravieţuirii celui mai adaptat s-a impus în toată lumea, mai ales în Statele Unite, pe plan economic şi politic.
Tezele Manifestului Asociaţiei Umaniste Americane:
-“Umaniştii consideră că omul face parte din natură şi că a apărut ca rezultat al unui proces continuu, nu vor exista emoţii sau atitudini religioase unice, asociate cu credinţa în supranatural.
-Prin cuvântul “umanist” înţelegem pe cel care crede că omul e un fenomen natural în aceeaşi măsură în care este animalul sau planta, că mintea şi sufletul său nu au fost create supranatural, ci sunt produse ale evoluţiei, şi că el nu se află sub controlul sau călăuzirea uneia sau mai multor fiinţe supranaturale, ci trebuie să se bazeze pe el însuşi şi pe propriile sale forţe.”
Marele evoluţionist M.Goldsmith consideră “că speciile sunt născute unele din altele, nu e numai o deducţie care se sprijină pe fapte, căci faptele pot fi contestate şi mai ales interpretate în mod diferit, dar e o noţiune care se impune spiritului nostru, ca singura acceptabilă, din moment ce am părăsit teoria creaţiei supranaturale.”
