Debarcarea din Normandia dintr-o perspectiva germana (I)

Debarcarea anglo-americana in Normandia din 6 iunie 1944 era perceputa de inamicul german ca o adevarata invazie a continentului controlat de Wehrmacht. Perspectiva germana asupra acestui episod important al celui de al doilea razboi mondial (“a patra cotitura militara’’ a razboiului in viziunea istoricului francez Jacques de Launay) este reliefata foarte sugestiv in memoriile protagonistilor germani: Hans Speidel, Invasion 1944. Le destin de Rommel et du Reich, Karl Doenitz, Dix et vingt jours, Albert Speer , Au coeur du Trosieme Reich, Heinz Guderian, A la tete des Panzers. Souvenirs d‘un soldat, Gunther Blumentritt, Von Rundstedt: The Soldier and the Man.Deasemenea, imaginea debarcarii vazuta de germani a fost surprinsa in lucrarile lui J.Fest, Hitler si W.Shirer. Le III e Reich des origines a la chute.
Armata germana incepuse inca din 1942, dupa intrarea SUA in razboi, sa se pregateasca pentru asaltul aliat in Vest. In acest sens, prin Directiva 40 a Fuhrerului din 23 martie 1942, a fost creat Comandamentul de Vest (OB West), condus de batranul si experimentatul maresal von Rundstedt. In subordinea sa se aflau Grupul de armate B, condus de temerarul maresal Rommel si dispus pe teritoriul Olandei, Belgiei si al Frantei pana la fluviul Loire, si Grupul de armate G, condus de generalul Blaskowitz si dispus intre Loire si frontiera franco-spaniola. Pentru sustinerea fortelor terestre fusesera constituite Flota 3 aeriana, comandata de maresalul Sperrle si Gruparea Navala Vest condusa de amiralul Kranke.
Deasemenea, tot in 1942 a inceput constructia Zidului Atlanticului, un puternic sistem de fortificatii pe coasta de vest a Frantei. Dupa raidul canadienilor la Dieppe (august 1942) si dupa venirea lui Rommel in functia de inspector al fortificatiilor (noiembrie 1943) lucrarile au fost accelerate, dar in Ziua Z fortificatiile erau gata in proportie de doar 68% in nordul Frantei si 18% in Normandia. Acest fapt indica si atentia pe care Hitler o acorda regiunii Pas de Calais (nord) ca probabila locatie a invaziei.
Dar pregatirea germanilor pentru respingerea asaltului decisiv al aliatilor a fost una plina de deficiente.Una dintre deficientele ‘’fortaretei Europa’’, cum era prezentata de proapaganda nazista a lui Goebbels, era ca cele trei categorii de forte armate nu se aflau sub o comanda unica, ca in cazul aliatilor, ale caror forte aeriene, navale si terestre erau conduse de generalul american Eisenhower.
O alta deficienta era insuficienta numerica: celor 13000 de avioane , peste 5000 de nave si 39 de divizii aliate, Comandamentul Suprem german (OKW) putea sa le opuna in Vest doar 900 de avioane, o forta navala mica si 58 de divizii, dintre care multe la refacere, revenite de pe frontul sovieto-german.In plus dispunerea celor 11 divizii tancuri s-a dovedit necorespunzatoare: 5 pentru Rommel, 3 pentru Blaskowitz, iar cele mai bune 3 constituiau rezerva OKW si nu puteau puse in miscare decat cu aprobarea lui Hitler.
In sfarsit, in randurile inaltilor comandanti germani nu exista o unitate de vederi privind strategia: in timp ce von Rundstedt si OKW acceptau ca aliatii vor ocupa sectoare de tarm, urmand sa fie zdrobiti ulterior de rezerva de tancuri, Rommel era ferm convins ca razboiul Germaniei pe frontul de Vest ”va fi castigat sau pierdut pe plaje”. Opinia lui Rommel va fi adoptata si de Hitler, care dupa cum afirma H. Speidel, fostul sef de stat major al lui Rommel, s-a exprimat clar ca “batalia decisiva” va fi data pe coastele de Vest ale Frantei.
Dar probabil cea mai importanta deficienta a germanilor era data de faptul ca serviciile lor de informatii cunosteau putin despre locul si data invaziei. La 20 martie 1944, Hitler spunea anturajului sau militar: ‘’Este evident ca debarcarea anglo-americana in Vest va avea loc. Dar noi nu stim unde si cand se va produce si ne este imposibil sa purtam o discutie in jurul acestui subiect”. Existau presupuneri, dar iarasi divergente: von Rundstedt opina pentru un atac asupra zonei Pas de Calais, considerata cea mai apropiata de Marea Britanie si de bazinul industrial al Ruhrului, Rommel nu excludea Normandia, iar Hitler s-a pronuntat tot la 20 martie 1944 pentru Normandia sau Bretania. Cu toate acestea, in ziua decisiva el nu si-a deplasat grosul fortelor spre coasta normanda, considerand debarcarea de aici un “atac simulat’’ destinat sa acopere adevaratul atac spre Pas de Calais! In lipsa informatiilor despre locul debarcarii , dispunerea fortelor terestre germane din Grupul de armate B s-a realizat tot pe presupunerea Pas de Calais: Armata a 15 cu 19 divizii din care 4 de tancuri la nord de Sena , iar la sud de Sena Armata a 7 cu doar 13 divizii, din care doar una de tancuri. Mai mult, in Normandia se aflau doar 6 divizii ale Armatei a 7 a, dintre care doar trei in zona Cabourg – Cherbourg, adica zona debarcarii.Aceste trei divizii urmau sa absoarba socul invaziei aliate, care numai in primul val includea trei divizii aeropurtate si sase de infanterie!

MARIUS TEJA