Pentru a intregi tabloul deficientelor partii germane, trebuie spus ca o ciudata lipsa de organizare s-a manifestat la nivel inalt in cadrul disciplinatei armate germane.Abwehrul german reusise sa smulga unui tradator din Rezistenta franceza parola pe care urma sa o transmita BBC pentru fortele de rezistenta si anume doua versuri din poemul Chanson d’automne al lui Paul Verlaine. Primul vers fusese transmis la inceputul lui iunie, iar al doilea la ora 22 a zilei de 5 iunie, anuntand ca invazia urma sa aiba loc in 48 de ore. Interceptarea facuta de serviciile de informatii ale Armatei a 15 a pus in stare de alarama aceasta mare unitate, percum si esaloanele superioare ale grupului de armate B si OB West, dar nimeni nu alertat si Armata a 7 a, marea unitate cea mai interesata de o astfel de informatie!
Pentru ca surpriza invaziei sa fie totala, vremea nu era una foarte favorabila unei traversari a Canalului, iar maresalul Rommel a plecat in permisie in Germania pentru aniversarea sotiei sale, care urma sa aibe loc tot pe 6 iunie. La plecare, el a notat in Jurnalulde razboi al grupului sau de armate ca invazia nu era ‘’iminenta”. Pe langa aceasta, comandantul Armatei a 7 a convocat in Bretania, la cartierul sau general, comandantii de unitati pentru un exercitiu tactic in ziua de 6 iunie. Astfel ca factorul decizional german cel mai atasat ideii de rezistenta pe plaje a lipsit de la postul de comanda in orele critice ale debarcarii si tot atunci unitatile combatante din Normandia aveau sa fie surprinse fara comandanti!
Pe fondul acestor multiple deficiente ale defensivei germane, reactia Wehrmachtului a fost una intarziata la diferite niveluri de comanda. Dupa ce la ora 0,15 primii parasutisti americani aterizau in spatele liniilor germane din Normandia, la ora 1,11 comandantul diviziei 716 il informa asupra situatiei pe superiorul sau de la comnda corpului de armata 84, care i-a raspuns :”Sa asteptam. Vom vedea mai bine’’. La ora 1,50 seful statului major al Grupului Naval Vest informa OKW despre parasutari, iar raspunsul a fost: “Cum? Pe un asemenea timp? Tehnicienii dvs. s-au inselat cu siguranta!”La randul sau, Speidel primea de la von Rundstedt la ora 2,40 raspunsul ca nu putea fi vorba de “o operatiune importanta” a anglo-americanilor. De abia in jurul orei 5 cand flota aliata si –a facut aparitia in largul coastei Calvados, generalul Speidel a transmis ordinele de pregatire de lupta la nivelul Grupului de armata B, in conditiile in care luptele cu parasutistii aliati erau in plina desfasurare. Rommel va reusi sa ajunga la cartierul sau general de abia la ora 17, perioada de timp in care Speidel pentru a-si calma nervii va asculta o opera de Wagner…
La OKW, generalul Alfred Jodl, seful operatiunilor, a fost instiintat de evolutia situatiei in jurul orei 6, fiind presat de generalul Blumentritt, seful de stat major al lui Rundstedt pentru folosirea rezervei de blindate a OKW din Franta. Reactia lui Jodl a fost insa una stereotipa: deoarece Hitler se culcase tarziu si ordonase sa nu fie trezit pana la ora 15, ramanea ca problema sa fie transata atunci
Cand in sfarsit Fuhrerul s-a trezit, la sedinta operativa de la cartierul sau general s-a decis interzicerea trimiterii de intariri de la Armata 15 in Pas de Calais catre Armata 7, in Normandia, deoarece Hitler si Jodl erau convinsi ca invazia “adevarata” avea sa fie in Pas de Calais, desi atasatul de presa al lui Eisenhower si premierul britanic Winston Churchill anuntasera la orele 9,30 si, respectiv 12, ca debarcarea incepuse. Ca urmare a sedintei, la ora 17 a fost transmis urmatorul ordinul OKW catre Armata 7 prin intermediul OB West: “ Seful Statului Major al OB West atrage atentia asupra dorintei Comandantului Suprem de a vedea capul de pod inamic distrus la sfarsitul zilei, datorita riscului unor debarcari de sustinere pe cale maritima sau aeriana….Plaja trebuie curatata cel mai tarziu in aceasta noapte”. Dar la ora trimiterii acestui ordin americanii, britanicii si canadienii erau deja stapani pe cele cinci plaje de debarcare, inclusiv pe “Omaha cea sangeroasa”, unde americanii au intampinat cea mai indarjita rezistenta germana. Tot in cursul reuniunii Hitler a decis sa puna la dispozitia lui Rommel rezerva de blindate a OKW, care era concentrata langa Paris, dar distanta pana la plajele Normandiei a fost susficient de lunga pentru ca a doua zi aviatia aliata, stapana a spatiului aerian continental, sa stopeze avansul tancurilor germane. In cele din urma chiar daca nu au putut cuceri obiectivele fixate pentru prima zi , cei 150.000-200.000 de aliati desantati au reusit sa-si mentina pozitiile ocupate pe plaje si in interiorul teritoriului francez.
Au ramas ca si controverse pentru istorici eficacitatea Rezitentei franceze in sabotarea cailor de comunicatii ale armatei germane comparativ cu efortul aviatiei aliate, folosirea Diviziei 21 Panzer si a Diviziei 2 Panzer. In cazul primei divizii, comandantul sau, generalul Feuchtinger, acuza in 1956, la reconstituirea bataliei Normandiei, OB West de a nu fi fost lasat sa actioneze, deoarece von Rundstedt se astepta la o debarcare la Pas de Calais.In cazul celei de a doua divizii, aflata la dispozitia lui Rommel, nefolosirea ei in primele zile ale debarcarii s-a datorat unor motive politice, Speidel si generalul von Schweppenburg considerand ca maresalul dorea sa o pastreze pentru situatia incheierii unei paci separate cu occidentalii, in contextul preconizatului atentat impotriva lui Hitler de la 20 iulie 1944, de care Rommel nua fost strain.
Esecul germanilor de a opri pe plaje invazia anglo-americana a fost decisiv pentru infrangerea Germaniei in Vest. Dupa 11 luni, Wehrmachtul avea sa capituleze in fata aliatilor, care s-au intalnit in aprilie 1945 cu sovieticii pe Elba in mijlocul Germaniei.
Bibliografie:
Gh. Buzatu, Din istoria secreta a celui de-al doilea razboi mondial, Editura stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, 1988.
Jacques de Launay, Mari decizii ale celui de-al doilea razboi mondial, vol.II, Ed. Stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, 1988
MARIUS TEJA
