După ce am avut mai multe introduceri, citate din Argetoianu, menite să arate percepția clasei politice românești asupra conflagrației europene și a iminenței unei amenințări asupra României, am ajuns la data fatidică de joi, 27 iunie 1940. Aveți, mai jos, textul redactat de C-tin Argetoianu referitor la această dată în care România pierde Basarabia și Nordul Bucovinei. Vom reveni cu completări ulterioare.
“Sâmbătă,29 iunie
De alaltăieri, joi seara, sunt iarăși “la mașină” , adică nu mai sunt om…
Joi dimineață, la orele 11, mă pregăteam să ies din casă, când telefonul m-a chemat: Palatul Regal; eram poftit la “un Consiliu de Miniștri”, la orele 12.20…
N-am mai ieșit și m-am întrebat ce putea fi. Să fi fost o urmare a propunerilor lui Tătărescu,făcute totuși într-un mod atât de vag, de a intra în Guvern? O presupunere, care nu-mi părea totuși verosimilă, căci înainte de a mă convoca la un Consiliu, m-ar fi chemat Regele “să mă convingă” sau ar fi venit Tătărescu să-mi mai vorbească… Să fie rușii? Să ne fi făcut o boroboață? Mi s-a strâns inima…
M-am îmbrăcat în uniform și la orele 12 am plecat la Palat.
La Palat fusese aranjată o masă mare în sala Tronului, pentru Consiliu. Cum am ajuns mai sus am dat de Ghelmegeanu: “Ce e?” – l¬-am întrebat. Era mai galben și mai descompus ca de obicei… Mi-a susurat: “Rușii…” – “Bine, dar ce?” – “Ultimatum…” Mi s-au tăiat picioarele…
Încetul cu încetul, ne-am strâns cu toții. Eram toți Consilierii Regali, afară de Vaida, de Cuza, de mareșalul Prezan și de Văitoianu. Mihalache, prin demisia lui din ajun, a scăpat de răspundere… Mai erau prezenți si toți miniștrii, și generalul Țenescu, șeful Statului Major.
La ora 12 ½ a sosit Regele. Nu era abătut deloc. Regele a expus în trei cuvinte scopul convocării: hotărârea răspunsului de dat ultimatumului Guvernului Sovietic și a dat cuvântul lui Tătărescu care ne-a povestit cele întâmplate: Davidescu, ministrul nostru la Moscova chemat de Molotov și înmânarea unei note prin care ni se cere restituirea Basarabiei întregi și cesiunea părții de Nord a Bucovinei locuite de ucrainieni, conform unei hărți pe care a anexat-o notei.
Davidescu a neglijat să ne definească linia de demarcație cerută în Bucovina de ruși, așa încât la început și până ieri când am primit lămuririle cerute de mine, ne-am legat nădejdea că această linie în cel mai rău caz ar fi trebuit să urmeze Prutul și să ne lase Cernăuțiul.
Ultimatumul rusesc ne dă termen până la orele 12 noaptea (în acea zi de joi(ora 11 la noi). În caz de neacceptare, acțiunea militară a doua zi…
După expunerea lui Tătărescu, care ne-a mai spus că sondajele în vederea unui ajutor posibil din partea Germaniei și Italiei fuseseră negative, Regele care deschisese ședința cu cuvintele: “Ne găsim în unul din momentele cele mai criticize din câte ne-am găsit de foarte mulți ani și v-am chemat pentru a vă cere sfatul…”, a chemat pe rând la vorbă pe cei prezenți. Dau aici, în două cuvinte, părerile celor de față în ordinea în care le-au exprimat.
Întâi a vorbit Mironescu. Pentru respingerea ultimatumului și declararea de război, dacă armata e în măsură să se bată cu rușii!!!
Pentru a lămuri acest din urmă punct, Regele dă imediat cuvântul generalului Țenescu. Acesta arată cu cifre și date în mână că armata nu poate să reziste rușilor, de 6 ori mai numeroși, cu divizii motorizate, cu tancuri grele, cu o aviație de 6 ori mai mare (numai pe frontul nostru). Planul nostru a fost să rezistăm numai timpul necesar pentru sosirea unui aliat…
Iorga. Pe cât a fost Mironescu de scurt, pe atât a fost Iorga de lung. Invectiva contra pregătirii armatei. S-a cheltuit mult ca să nu avem nimic. Să ne batem totuși, pentru onoare. Or muri câți or muri – cei care vor scăpa și vor mai trăi, vor cunoaște vremuri mai bune… Respingerea ultimatumului rușinos și război…
Dr. Angelescu. Respingerea ultimatumului și război.
Argetoianu. Eu declar ritos că sunt contra unui război cu Rusia. A începe un război cu Rusia, cu riscul de a fi atacați din spate de unguri și de bulgari, ar fi o nebunie. Nu ne putem bate singuri. Trebuie în toată această afacere să hotărâm o înțelegere cu Germania. Dacă Germania ne sfătuiește să primim ultimatumul, să-l primim. Dacă nu, cum nu mă îndoiesc, Germania va câștiga războiul, ea va avea tot interesul să reîntregească România, aceasta cu atât mai mult că războiul actual se va termina cu unul între Germania și Rusia.
Esențialul pentru noi este să nu distrugem armata degeaba contra Rusiei, care ne va înfrânge și ne va lua îndoit; să facem partea focului, să ne retragem , să ne păstrăm armata intactă ca să ne apărăm împotriva ungurilor și bulgarilor, contra cărora ne putem bate cu succes. Concluzie: să protestăm, contra abuzului de forță, dar să primim condițiile Sovietelor, oricât de dureroase ar fi…
Balif. Respingere și război.
Victor Iamandi. Idem.
Victor Antonescu. Și așa, și așa. Să ne batem, dar numai puțin. Un ceas pe zi?
Ciobanu. Respingere și război.
Silviu Dragomir. Idem.
Traian Pop. Idem.
Gigurtu. Pentru primirea ultimatumului.
Christu. Răspuns simplu: “Sunt de părerea domnului Argetoianu”.
Dr. Hartomolei. Respingere și război.
Cancicov. “Sunt de părerea d-lui Argetoianu”.
Slăvescu. Primirea ultimatumului.
Ralea. Idem.
Grl Ilcuș. Idem. Nu ne putem bate.
Giurescu. E de părerea domnului Argetoianu.
Bentoiu. Pentru primirea ultimatumului.
Portocală. Idem.
Ghelmegeanu. E de părerea domnului Argetoianu.
Mitiță Constantinescu. (Regele îi dă cuvântul spunându-i: Mitiță, fii scurt…!” Vorbește de coordonate, spune prostii inutile și conchide la primirea ultimatumului.
Andrei. Primirea ultimatumului.
Macovei. E de părerea domnului Argetoianu.
Urdăreanu. Face pe farsorul. Demnitatea Regelui nu-I permite să primească o umilire fără să reacționeze. Să mobilizăm și să cerem să tratăm…
Tătărescu. Expune că frontul pe care ne rezemam s-a prăbușit și că altul nu a fost ridicat în loc… N-avem altă soluție decât să ne plecăm – dar să încercăm să mai îmbunătățim condițiile.
Tătărescu mai informează Consiliul că Regele s-a adresat personal Germaniei și Italiei și că se așteaptă răspunsurile…
Se hotărește să se trimită la Moscova, ca răspuns ultimatumului, o telegram prin care să se întrebe despre locul și data la care plenipotențiarii noștri se vor putea întâlni cu cei sovietici…
Regele se ridică, dar ne declară convocați în permanență. Să plecăm fiecare acasă și să așteptăm să fim rechemați.
Atitudinea mea în Consiliu a impresionat și a raliat majoritatea…
Toată după-amiaza de joi am stat acasă, tâmpit, incapabil să scriu o slovă. Prieteni mulți au venit să mă vadă, toți au aprobat atitudinea mea.
Am fost rechemat la Palat la ora 9. Răspunsurile Germaniei și Italiei sunt negative. Nu pot să intervină. Vor intervene însă la Budapesta și la Sofia să se mențină acolo liniște. Tătărescu citește textul telegramei trimise pe 4 căi la Moscova, ca să ajungă înainte de expirarea termenului ultimatumului.
Pentru cazul în care răspunsul nostrum ar fi judecat insuficient, reîncepe discuția de la amiază ca să se hotărască dacă admitem o capitulare pur și simplu. Se repetă mărturiile de la prima ședință cu următoarele schimbări: Mironescu, Balif și Urdăreanu trec de partea noastră, a celor care cu inima sfâșiată primim ultimatumul. La această ședință de seară asistă și Vaida, sosit de la Brașov, care e și el de părere să primim ultimatumul.
După ședință, Regele ne oprește pe Vaida și pe mine și ne roagă succesiv, cu lacrimile în ochi, să nu-l lăsăm singur și să intrăm în Guvern, Vaida fără portofoliu, iar eu la Externe. Vaida primește. Sunt silit să primesc și eu – un refuz în asemenea împrejurări ar fi fost un act de lașitate și un abandon al țării mele. Pun o singură condiție: să fiu lăsat să fac politica mea, care va merge până la o alianță cu Germania… Condiția e primită… Așteptăm, Tătărescu, Vaida și cu mine, la Palat, să treacă termenul ultimatumului ca să vedem dacă nu cumva rușii atacă… Suntem buimăciți… Vaida, Sidorovici (la Propagandă, în locul lui Giurescu!!!) și Nistor, fără portofoliu și eu, depunem jurământul… La orele 1,20 nici o știre de atac – în schimb o telegramă de la Moscova. Răspunsul nostrum declarat insuficient. Ni se enumeră o serie de condiții care trebuie primate până a doua zi, la amiază…
Consfătuire cu Regele: le primim. Telegramă la Moscova, de data asta semnată de mine. Ma culc la 4 ½ dimineața…
Vineri la ora 11 am luat Ministerul în primire.
La orele 16 Consiliul de Miniștri unde fac o scurtă dar emoționantă expunere a situației si complectez informația miniștrilor cu cele întâmplate în ajun – după ridicarea ședinței de seară a Consiliului de Coroană – și până atunci.
La orele 17 la Consiliul Superior Economic – transmit președinția lui C. Angelescu, vicepreședinte.
La orele 18 primesc pe Frabricius și pun primul jalon al unei ere noi. E încântat. La orele 19 primesc pe Lavrentiev cu Kokuliev – oribil – și le cer permisiunea de merger la Odessa pentru delegații noștri din comisa specială ce se va întocmi în acel oraș.
Azi-dimineață la ora 11, la Palat. Întâi singur, apoi cu Tătărescu. Cer Regelui să se gândească asupra unui plan politic pentru viitor. Trebuie să prevedem toate ipotezele față de cererile posibile ale Ungariei și ale Bulgariei. Regele e de acord și ne cere o renunțare formală la garanțiile anglo-franceze. Reticențe din partea lui Tătărescu. Aprobare fără rezervă din partea mea. Nu ne aduc nici un folos și stau ca un grăunte de nisip în ochiul Berlinului. Convenim să fac declarația de renunțare cu prilejul expozeului din Parlament, căci Camera și Senatul au fost convocate pe ziua de azi, dar ședința va fi amânată pe luni, 1 iulie. Pe Fabricius îl voi preveni însă în aceeași zi de sâmbătă.
La orele 17 Fabricius la mine. Ca gaj al celor spuse de mine în ajun îi dau vestea renunțării la garanții. E foarte mulțumit.
Informez și pe Ghigi, care s-a prezentat la mine, după Fabricius. Amândoi îmi dau știri liniștitoare despre cele ce se petrec la Budapesta și la Sofia.
Totuși la orele 19 ½ Bardossy vine cu o falcă în cer și cu una în pământ să-mi ceară explicații pentru mobilizare, idioata de mobilizare. Nota pe care mi-o lasă fiind cam seacă, îl rog să treacă mâine după răspuns.”
Textul este preluat din insemnarile zilnice ale lui Constantin Argetoianu (volumul VIII, publicat de Editura Machiavelli, Bucuresti, 2007)
