Nu ma obosesc sa abordez teme acoperite de presă în exces, în special atunci când opinia mea este reflectată de atitudinea mainstream. Este superfluu. De aceea, nu am abordat până astăzi subiectul cheltuielilor făcute de MTS de 2 mai. M-am simtit reprezentat de vehemența și indârjirea cu care un jurnalist altfel simpatetic față de culoarea politică a d-nei ministru, a ales sa prezinte situația. Totul s-a schimbat azi…
Pe lângă o reacție cvasi-generala a presei, au fost și unele ziare care au preluat foarte târziu subiectul… cum ar fi Cotidianul. Pe lângă acest fapt m-a surprins că pleiada de bloggeri “cotidieni” au ales să ignore cazul. Toți, mai puțin Ioan T. Morar… care are, spre lipsa mea de surprindere, o poziție abjectă, demnă de manualul micului manipulator. Evident, nu e prima oară când dl Morar opinează împotriva bunului simț, domnia sa având o atitudine tranșantă în subiecte asupra cărora nu deține competențe, fiind, deci, pe românește, ignorant. Teza susținută de domnia sa, într-un registru ironic sărac în formă și fond, este că doamna Ridzi trebuie scutită de o presă și opinie publică amorfă în cazuri similare ( dă veșnicul exemplu Adrian Năstase). Și indeamnă, sarcastic, la încarcerarea “ministresei”.
Și acum, o scurtă expunere asupra fondului și formei. Ca formă, indiferent de validitatea faptelor prezentate de presă, d-na Ridzi are o problema de percepție publică. În general, opinia publică este mai puțin sensibilă la dimensiunea juridică și condamnă doar emoțional, pe baza unei evaluări succinte. Așadar, din punct de vedere public nu contează daca este vinovata legal, ea are deja un stigmat moral… pe care și l-a asumat când a decis să încredințeze direct acele evenimente către două firme fantomatice. Este vina domniei sale pentru că un om politic trebuie să știe să se acopere în actiunile sale, atât juridic, cât și moral. Descoperindu-se, a jucat o carte și a pierdut.
De aici, sunt două posibilități. Ori este inabilă și ministeriatu-i prea mult pentru capacitățile și competențele domniei sale, ori ascunde ceva. În ambele cazuri, este obligată să își dea demisia. Nu știu cum un individ poate să își asume o sarcină ce vizează colectivitatea, atâta timp cât nu are credibilitate.
Incapacitatea șefilor săi politici, care preferă să privească în gol, arată că solidaritățile partinice sunt superioare percepției pe care executivul o are în opinia publică. Guvern ce, pe cale de consecință, devine ilegitim.
Diferența dintre Adrian Năstase și Monica Iacob-Ridzi este că dna Ridzi deține o funcție EXECUTIVĂ, unde incompetența sau reaua voință afectează politicile statului și, într-un final, cetățeanul. Mai este o diferență, calitatea juridică a celor două persoane: A. Năstase are calitatea de inculpat iar dna Ridzi nu are nici măcar un dosar penal pe numele domniei sale. Orice comparație între cele două cazuri este redundantă.
Probabil ca dinamica politicii românești îi va da satisfacție domnului Morar și oamenii politici vor continua să aibă o poziție faraonică în raport cu statul și cetățenii . Unși de grația divină, aceștia vor fi dincolo de bine și de rău, vor drămui banul public în folosul personal și al hetairilor, iară noi, ceilalți, vom avea dreptul de a contempla lumina ce o emană.
