Grupul Acţiune Directă s-a născut din alăturarea unor membrii din grupurile: Grupul de Acţiune Revoluţionară Internaţională (GARI) şi Nucleele Armate pentru Autonomie Populară (NAPAP). Aceste grupuri au recurs ocazional la terorism, spre începutul anilor `70.
În 1977, cele două grupuri vor crea un forum comun acţional: „o coordonare politico – militară internă a mişcării autonome”1. Această coordonare se va transforma în 1979 într-o „Organizaţie a guerillei” ce va acţiona sub numele de „Acţiune Directă”.
Acţiunea Directe a cunoscut două etape de dezvoltare: 1979 – 1984 prima dintre etape, se caracterizează prin diverse manifestări; a doua etapă după 1984, atentatele vor fi dirijate împotriva aparatului militar industrial şi politic al occidentului.
Dintre atentatele provocate de grup ne atrag atenţia: mitralierea sediului patronatului la 1 mai 1979; atacarea misiunii comerciale a Israelului în Paris la 31 martie 1982; executarea unui membru GARI, Gabriel Chahine la 13 martie 1982; asasinarea generalului Guy Delfosse la 27 martie 19842.
Structura organizaţiei este descentralizată, bazată pe sistemul celular, încurajată şi de orientarea ideologică anarhistă a grupului.
Acţiunea Directă se bazează pe două filiere: aripa autohtonă care acţionează în Franţa şi aripa internaţională care întreprinde activităţi în Occident, având cartierul general la Paris sau în Belgia în funcţie de împrejurări.
Din 1981, mulţi membrii ai Acţiunii Directe au abandonat cauza revoluţionară, dar nucleul radical din Paris a continuat luptele. El va iniţia negocierile si cu RAF.
Colaborările externe ale grupului au vizat atât Europa cât şi Orientul Apropiat. Împreună cu RAF şi CCC a format în anii `80 „Frontul Armat Antiimperialist”. A menţinut contacte şi cu Brigăzile Roşii italiene şi IRA.
Strategia grupului AD, prevedea o „abordare indirectă”. Se dorea lovirea simbolurilor regimului democrat pentru al compromite.
Odată cu instalarea la putere a regimului socialist în Franţa (1981) şi profitând de relaxarea autorităţilor, AD a reuşit să-şi creeze noi baze în 1982. „Ea a făcut recrutări din rândurile diasporelor turcă şi maghrebină, apoi a creat o bază într-un cartier popular al Parisului. Această modificare în maniera de recrutare a determinat o evoluţie a tacticii, cu o orientare spre ţinte internaţionale: antiimperialiste, antisioniste, etc.” 1
Dintre acţiunile importante ale grupului terorist amintim, asasinarea pe 25 ianuarie 1985 a responsabilului general pentru înarmare, Rene Audran, un înalt funcţionar din ministerul francez al apărării şi atentatul cu bombă din 13 aprilie 1985 din faţa unei bănci israeliene revendicat de AD – Unitatea de luptă Sana Mhedidli.
Finanţarea organizaţiei este învăluită în mister. Nu se cunoaşte dacă AD se bucură de sprijinul vreunui stat sponsor. Se pare că unele venituri le obţine prin falsificare de monedă. AD a încercat să vândă în Europa cecuri de călătorie false.
Cel mai renumit „membru” al Acţiunii Directe, Jean – Marc Rouillan, fondator al Mişcării Iberice de Eliberare şi membrul al GARI (Grupurile de Acţiune Revoluţionare Internaţionale), este unul dintre fondatorii Acţiunii Directe (1979). Arestat pentru prima dată în 1980, este eliberat repede datorită amnistiei acordate de guvernarea socialistă proaspăt instalată în 1981. Datorită asumării responsabilităţii asupra mai multor asasinate politice, Rouillan va fi arestat în 1987. În închisoare va participa la greva foamei alături de alţi tovarăşi şi va scrie. După eliberare (februarie 2005) îşi va publica o serie de lucrări şi memoriile personale. Teroristul anarhist Rouillan, îşi autodescrie atitudinile în memorii: „uram literatura clasica, refuzam falsele pasiuni cotidiene, falşii rebeli, comuniştii amatori, si de asemenea autoproclamţii anarhişti”2.
Activitatea Acţiunii Directe nu s-a prezentat la fel de eficientă ca a grupurilor ETA, PIRA, RAF, RZ, dar a reprezentat o sursă de instabilitate în Franţa şi nu numai datorită structurilor externe pe care şi le-a creat.
AD nu a mai desfăşurat o campanie teroristă din momentul arestării multor membrii în anii 1985 – 1987. Dintre cei căzuţi în mâinile autorităţilor îi amintim: Georges Ciprian, Joelle Aubran, Nathalie Menigon, Rouillan, Max Ferot, Frederic Oriach, Andre Olivier.
