Înca de la crearea statului Israel, USA si-a reafirmat sustinerea pentru acest stat, sustinere demonstrata de discursul politic american în toata perioada postbelica. În anii ’70 W. Anthony Lake spunea:
“Suntem angajati, dupa cum am fost în ultimii 30 de ani, la sustinerea existentei unui Israel sigur si durabil, în pace si armonie cu vecinii sai. Este un angajament înradacinat adânc în istorie, în moralitate si în interesul american, reafirmat de fiecare administratie de când statul Israel a devenit realitate“ .
Exista, de asemenea, în Statele Unite si o viziune a opiniei publice asupra Israelului, care este în general exaltata de similaritatile experientelor istorice ale celor doua tari (colonisti, ridicarea unei tari într-un spatiu virgin). O anumita zona angajata religios vede în crearea statului Israel împlinirea profetiilor din Biblie, în acest moment încheindu-se un ciclu cu întoarcearea evreilor în “Pamântul Fagaduintei“, viziune propagata de teoriile milenariste. Exista fata de evrei frustrarea Holocaustului, existând un anumit sentiment de vinovatie al civilizatiei occidentale pentru evenimentele din Europa. De asemenea la nivel guvernamental exista tendinta de a proteja Israelul ca o consecinta fireasca a puternicii sustineri americane din momentul fondarii lui.
Desi ajutorul oferit de americani catre Cairo este substantial, Israel este cel mai mare beneficiar al ajutorului american. Din 1948 a primit aproape 90 mld $ în mod direct (aceasta suma fiind dublul primit de toata America de Sud si 2.5 ori mai mare decât ajutorul primit de Africa).
Între 1948 si 1973, USA a oferit Israelului ajutoare ce însumau în medie 122 mil $ anual, sau un total 3.1 mld $ în toata aceasta perioada. Mai mult de 1 mld $ reprezentau împrumuturi pentru achizitia de tehnica de lupta înainte si în timpul razboiului de Yom Kippur din 1973. Înainte de 1971 Israel primise un total de 277 milioane $ în ajutor militar si aproximativ 700 mil $ în ajutor economic . Majoritatea ajutoarelor militare au luat forma împrumuturilor si nu au fost fonduri nerambursabile.
Toate astea se vor modifica odata cu razboiul de Yom Kippur. Sustinerea puternica pe care Nixon o ofera evreilor vine din necesitatea unor interese strategice si nu datorita presiunii interne exercitate de grupurile evreiesti de lobby. Henry Kissinger spunea referindu-se la Nixon:
“Când a fost confruntat cu realitatile Orientului Mijlociu– dupa atâta durere si manevre eliptice – a recunoscut ca trebuie sa se urmareasca conform interesului national, aceeasi strategie pe care altii au sustinut-o din ratiuni de politica etnica: reducerea influentei sovietice, slabirea arabilor radicali, încurajarea arabilor moderati si asigurarea securitatii Israelului“ .
Intentia primara a ajutoarelor militare si economice este sa urmareasca interesele americane potentând un aliat. Din 1973, Israel a primit pachete anuale de aproximativ 3 mld $ în ajutoare economice si militare, si 4 pachete speciale de ajutor.
Primul din aceste pachete speciale a fost un imprumut de 3 mld $ menit sa sustina retragerea israeliana din Peninsula Sinai dupa tratatul din 1979. 2.2 mld $ erau împrumuturi iar diferenta o reprezentau sume nerambursabile. Al doilea pachet în valoare de 1.5 mld $ a fost aprobat în 1985 pentru a combate o criza economica. Al treilea pachet, aprobat în 1996, oferea 100 mil $ pentru sustinerea luptei împotriva terorismului. Al patrulea în valoare de 1.8 mld $ a fost aprobat dupa Acordurile de la Wye Plantation din 1998 .
De asemenea, USA a mai acordat 10 mld $ în împrumuturi catre Israel în 1992, si mai multe pachete mai mici precum cel destinat relocarii refugiatilor.
Israelul primeste fonduri prin intermediul Departamentului Apararii în virtutea cooperarii militare între cele doua armate. Ierusalimul primeste avantaje si in virtutea întelegerii Foreign Military Sales (FMS), prin care producatorii americani de armament se angajaza sa cumpere componente si materii prime din Israel.
Ajutorul anual catre Israel se oferea prin intermediul programului US Commodity Import Program, care ofera fonduri guvernelor straine pentru a achizitiona produse americane. Din 1979, acest ajutor se acorda într-o singura transa o data pe an. Din 1985 ajutorul catre Israel a luat forma fondurilor nerambursabile. De asemenea sumele sunt oferite la începutul fiecarui an fiscal astfel încât statul evreu sa beneficieze de dobânzi. Israelul are un statut special în ceea ce priveste utilizarea fondurilor. Daca altor state beneficiare, USA cere explicatii referitoare la modul de cheltuire a banilor acest lucru nu se aplica si statului evreu .
