Lupta De Clasa In Contextul Ecologismului (II)

Schimbarea. Responsabilitatea cui?
Asadar, in logica ecologismului social, in a carei linie ideologica va continua lucrarea de fata, schimbarile spre o constientizare morala a mediului trebuie sa fie precedate sau daca nu, cel putin insotite de schimbari ale societatii in scopul inlocuirii actualei distributii imorale a bunurilor cu o distributie morala, conforma unei etici a Pamantului a carui parte este si societatea umana.
Ca in cazul oricarei revolutii, schimbarea radicala necesita un grup esential si catalizator, un agent al schimbarii responsabil de succesul actiunii de schimbare. Raspunsul la intrebarea ce constituie axa acestei lucrari – cine este cel mai potrivit sa indeplineasca rolul de agent al schimbarii? – intr-un rationament al beneficiilor obtinute poate parea pentru cititor la fel de evident cum a parut initial pentru adeptii ecologismului: fiecare dintre noi. In ciuda valorii de adevar a afirmatiei conform careia intreaga omenire va fi atinsa de un eventual dezastru climatic global datorat interventiei umane iremediabile in echilibrul naturii este “neadevarat sa sustinem ca transformarea societatii intr-una sustenabila si egalitarista este in interesul tuturor”. Drama este ca grupurile cele mai influente, ce ar putea cel mai lesne ocupa functia de motor al schimbarii, resimt cel mai greu urmarile daunelor aduse mediului in forma poluarii in principal, “beneficiind de resurse pentru a se retrage in raiurile nepoluate ale Pamantului” . Influenta capitalului se resimte si in comportamentul de consum in privinta posibilitatii consumului de bunuri “verzi” ca sa nu mai punem la socoteala ca aceste grupuri au totodata un interes material in prelungirea crizei mediului din administrarea careia si-ar putea spori capitalul.
Excluderea responsabilizarii intregii societati in vederea schimbarii de constiinta datorita diferitelor interese neconvergente din actualul model social alaturi de certitudinea ca degradarea mediului nu este resimtita la fel de catre toata lumea conduce spre concluzia ca cei mai legitimi agenti ai schimbarii sunt clasele cel mai putin avantajate de actualul aranjament social si care pot obtine beneficiul marginal cel mai mare in urma transformarii societatii conform ecologismului social in jurul conceptelor: descentralizare, o societate neierarhica, democratie, comunitati de scara redusa, autonomie locala, ajutor reciproc, punere in comun si toleranta. In viziunea lui Marx , revolutia trebuie condusa de catre “o clasa inlantuita radical, o clasa din societate dar care nu este o clasa a societatii, o clasa ce reprezinta toate celelalte clase, o sfera a societatii ce are un caracter universal datorita suferintelor sale universale si care nu clameaza o redresare a unui rau particular facut pentru ca raul facut nu este unul particular ci un rau in general. Trebuie sa se formeze o astfel de sfera a societatii care sa ceara nu un statut traditional ci doar un statut uman,(…), o sfera ce nu se poate emancipa fara a emancipa toate celelalte sfere si care nu se poate mantui pe sine decat printr-o rascumparare totala a umanitatii.”
Dupa Jonathon Porritt, rolul proletariatului ca agent al schimbarii este jucat, in contextul revolutiei post-industriale de catre clasa de mijloc datorita flaxibilitatii sale, a capacitatii de constientizare al adevaratului propriu interes si implicarii in initiativele politice dar, nu exista vreo garantie ca schimbarea sociala propusa de catre clasa de mijloc nu are ca scop ascensiunea acesteia, fiind mai de graba vehicole ale reproducerii vechiului sistem si nu adeptii egalitarismului.
Rolul de agent al schimbarii poate fi asumat si de catre noile clase unite mai degraba prin legaturi culturale decat prin legaturi economice: femei, etnici anume, batrani, homosexuali, someri, handicapati. Dintre aceste grupuri, femeile si someri par a constitui cele mai formate identitati in vederea miscarilor sociale, doar miscarile feministe clamand schimbari fundamentale in structura sociala si nu doar o egalitate formala. Dar dintre aceste grupuri, judecand dupa dezavantajul lor in acest model social, somerii sunt cei mai indreptatiti sa actioneze in vederea schimbarii. In plus, odata cu accentuarea raritatii resurselor, societatea construita dupa o filosofie capitalista a limitarii costurilor va cauta sa se orienteze spre imprumutul muncii la un pret mai mic situatia somerilor astfel inrautatindu-se iar numarul lor crescand. In termeni marxieni, aceasta este clasa ce asemenea proletariatului secolului XIX este inlantuita radical fiind o o clasa din societate dar care nu este o clasa a societatii. Este o clasa a carei activitati cotidiene se deosebesc radical de vietile celorlalte clase ale societatii. Este o clasa ce, din lipsa capitalului, nu cumpara, punand astfel in discutie procesul de productie ce umple vitrinele. Astfel este o clasa ce se opune intregii filosofii a sistemului. Este o clasa din ce in ce mai numeroasa dar putin inchegata, relatiile fiind nule in context international.

Concluzii
Schimbarea de constiinta ce insoteste schimbarea societatii intr-una in care egalitatea dintre om si natura este precedata de un egalitarism inter-uman necesita mobilizarea unui grup social profund dezavantajat de actuala situatie ce doreste nu numai o imbunatatire a starii sale in actuala logica sociala ci si revolutionarea intregii structuri sociale. Tinand seama ca analiza din lucrarea de fata a tintit societatile intitulate de catre unii “post-materialiste”, esecul identificarii unei clase cu potential rol de agent al schimbarii, grupul somerilor apropiindu-se cel mai mult de un “neo-proletariat”, este necesara constientizarea necesitatii schimbarii modelului social la nivel global. In acest context, in care alaturi de variatiile verticale proprii fiecarei societati exista variatiile orizontale ale “societatii globale” si in care dorinta de impunere a unor norme de mediu la nivel global, norme ce indirect ar limita potentialul de dezvoltare al tarilor sarace, este interpretata ca o forma de eco-fundamentalism , probabilitatea schimbarii anterioare unui dezastru de mediu major co rol mobilizator pare foarte redusa. Dificultatea cu care este acceptata modificarea comportamentului de consum fara schimbari sociale adiacente in tari ce se spune ca ar constientiza importanta respectului fata de mediu este o dovada a improbabilitatii unei schimbari sociale proxime si un motiv al evitarii asumarii rolului de agent al schimbarii intr-o astfel de revolutie verde-umana.

Prima parte a acestui articol o puteti citi aici: Lupta de clasa in contextul ecologismului (I)

Bibliografie:

1. Bookchin, Murray, Social Ecology versus Deep Ecology: A Challenge for the Ecology Movement, Burlington, 1987, http://libcom.org/library/social-versus-deep-ecology-bookchin
2. Dobson, Andrew, Green Political Thought
3. Galtung, Johan, The Limit to Growth and Class Politics, Journal of Peace Research, Vol. 10, Nr. 1/2 (1973)
4. Freeden, Michael, Ideologies and Political Theory: A conceptual Approach, Clarendon Press, Oxford, 1995,
5. Lal, Deepak, Eco-Fundamentalism, International Affairs (Royal Institute of International Affairs 1944-), Vol. 71, Nr. 3,