Pe 6 iunie 1982, armata israeliana a invadat Libanul, ca raspuns la o incercare de asasinarea a ambasadorului israelian Argov in Londra pe 4 iunie. In aceeasi zi, serviciile secrete israeliene au atribuit atentatul unei organizatii palestiniene patronata de guvernul Irakian, care ar fi fost interesat in distragerea atentiei de la razboiul lui in plina desfasurare cu Iranul.
Atentatul este atribuit Consiliului Revolutionar Fatah al lui Abu Nidal (FRC). Unele surse raporteaza ca acesta organizatie terorista a fost in prealabil infiltrata de Mossad si insusi Abu Nidal a executat unele operatiuni pentru Mossad (un argument fiind ca el nu a facut nici un atentat pe teritoriul Israelului, presupusul sau inamic ) deci este posibil ca atentatul de la Londra sa fi fost o False Flag Operation a Mossad cu scopul clasic de a crea pretextul invadarii unei tari vecine – Libanul.
Actiunea Israelului, pregatita timp de citeva luni, a fost botezata “Pacea in Galileea”. Desi planul era ca armata sa intre cca 40 de km in interiorul Libanului, pina la urma s-a mers mai departe. Dupa ce au ocupat sudul tarii si au distrus zonele rezidentiale palestiniene si libaneze din zona comitind o serie de ilegalitati impotriva civililor, fortele israeliene au ajuns pina la Beirut unde au incercuit armata de eliberare palestiniana (PLO) in partea de vest a orasului.
Statisticile libanezilor spun ca ofensiva israeliana (mai ales bombardarea intensa a Beirutului) a cauzat 18.000 de morti si 30.000 de raniti, cei mai multi fiind civili.
Dupa 2 luni de lupte, s-a ajuns la un acord de incetare a focului impreuna cu reprezentatnul ONU Philip Habib. Conform cu acest acord, PLO a iesit complet din Beirut la 1 septembrie 1982.
La 10 septembrie 1982, fortele multinationale care au supravegheat evacuarea PLO din Beirut ap parasit orasul. La 11 Septembrie Sharon a anuntat ca 2.000 de teroristi au ramas inauntrul taberelor de refugiati din jurul Beirutului. La 12 septembrie, Sharon si presedintele Basher Gemayel se intilnesc la Bikfaya. La 14 Septembrie presedintele Basher Gemayel a fost asasinat. La 15 Septembrie armata israeliana a ocupat Beirutul de vest. “incercuind si izolind” taberele de refugiati Sabra si Shatila, locuite numai de civili palestinieni si libanezi. Toti luptatorii inarmati (mai mult de 14.000 de oameni) evacuasera Beirut si suburbiile lui.
Sharon isi anuntase inca de la 9 iulie 1982 intentia de a trimite militiile Libaneze (Phalangists) in Beirutul de Vest, iar o biografie a lui spune ceea ce majoritatea istoricilor banuiau deja, ca Sharon a negociat acest lucru cu presedintele la 12 septembrie, in timpul intilnirii de la Bikfaya.
Sharon a declarat la 22 septembrie 1982 in Parlamentul Israelian (Knesset) ca intrarea Phalangist-ilor in taberele de refugiati de la Beirut a fost decisa Miercuri 15 Septembrie 1982 la ora 15:30. Sharon a declarat si ca a transmis comandantului armatei israeliene ordinul urmator: “Este interzisa intrarea foretelor Tsahal [IDF, armata israeliana] in taberele de refugiati. “Curatarea” taberelor va fi facuta de Phalangisti sau de armata libaneza.”
La 15 septembrie Sharon s-a instalat inca de la 9 dimineata in cladirea comandamentului de linga ambasada Kuwaitului, linga Shatila. Era o cladire inalta de unde putea vedea clar ce se intimpla in tabara de refugiati. De acolo el a condus personal operatiunile Tsahal.
Pina joi, 16 septembrie 1982, armata isreliana controla Beirutul de Vest. Purtatorul de cuvint al armatei a declarat ca “Tsahal controleaza toate punctele strategice din Beirut. Taberele de refugiati, inclusiv concentrarile de teroristi, sunt inconsjurate si inchise. In dimineata de 16 septembrie urmatorul ordin a venit de la conducerea armatei: “Cautarea si curatarea taberelor va fi facuta de Phalangisti/Armata Libaneza”.
Dimineata, de pe locatii inalte din jurul taberelor s-a tras cu proiectile inauntru, iar tragatori israelieni impuscau oamenii aflati in strada. La prinz, conducatorii armatei israeliene au anuntat militiile Phalangiste ca pot sa intre in taberele de refugiati. Pe la 17:00 o unitate de 150 de phalangisti au intrat in Shatila din sud si sud-vest.
In acel moment, Generalul Drori i-a telefonat lui Ariel Sharon si l-a anuntat: “Prietenii nostri au intrat in tabere. Noi le-am coordonat intrarea.” Sharon a raspuns: “Felicitari! Operatiunea prietenilor nostri este aprobata!”
In urmatoarele 40 de ore, inauntrul taberelor de refugiati “incercuite si izolate”, militiile libaneze au ucis, violat si ranit un mare numar de civili neinarmati, mai ales copii, femei si batrini. Pe linga asta, ii incolonau sistematic si , ajutati de armata israeliana, ii faceau “disparuti”.
Pina simbata 18 septembrie armata israeliana nu a intrat in tabere, ci a impiedicat civilii sa iasa si a luminat in permanenta taberele cu reflectoare din elicopetere. Conducatorii israelieni erau in permanenta in legatura cu cei ai militiilor dinauntru.
Numarul total al victimelor variaza intre 700 (estimarea oficiala israeliana) si 3500 (care a rezultat si dintr-o investigatie lansata de jurnalistul israelian Kapeliouk). Numarul exact nu poate fi cunoscut deoarece sute de oameni au fost ingropati in gropi comune sau sub senilele bulldozerelor. De asemenea, mai ales pe 17 si 18 septembrie, sute de oameni au fost urcati in camioane si dusi nu se stie unde, fara sa se mai intoarca vreodata.
Victimele si supravietuitorii masacrului nu au primit niciodata vreo consiliere legala in Liban, Israel sau in alta parte.
Dupa proteste de strada care au adunat 400.000 de oameni, Knessetul a numit o comisie de ancheta sub conducera lui Yitzhak Kahan in September 1982. Aceasta comisiea avea doar un mandat politic, nu juridic. Comisia nu a considerat necesar sa asculte supravietuitorii masacrului. Cu toate acestea, comisia a concluzionat ca Ministrul Apararii (Sharon) a fost personal responsabil pentru masacru.
La insistentele comisiei si sub presiunea demonstratiilor care au urmat raportului ei, (si in care s-a tras cu grenade care au omorit un tinar) Sharon a demisionat din post dar a ramas in guvern ca Ministru fara portofoliu.
Consiliul de Securitate ONU a descris evenimentele de la Sabra si Shatila ca pe un “masacru criminal” si l-a condamnat in rezolutia 521 din 19 septembrie 1982, care a fost urmata la 16 decembrie 1982 de o rezolutie a Adunarii Generale ONU care a calificat masacrul ca un “act de genocid”.
Cu toate acestea, Sharon si ceilalti comandanti responsabili nu au fost niciodata anchetati sau pedepsiti de justitie.
5 Responses to “Ariel Sharon si masacrul de la Sabra si Shatila”
@HN
inca o data bati campii intr-o mare veselie.
Diferenta inte mine si tine este numai una singura. Eu am fost acolo, tu nu ai fost. Eu l-am cunoscut pe Hubeika si pe Shamun si famila G’maiel, Tu nu. Colaje de informatii neserioase.
A. Sharon care nici macar nu avea treaba acolo fiind ministru de Razboi, armata fiind subordonata militar sefului de stat major a stiut despre ce s-a intamplat 24 de ore mai tarziu.
B. Comisia de anchetare (israeliana) la demis pe Sharon bagandu-l la naftalina pentru 10 ani, pentru RASPUNDEREA MINISTERIALA.
NICI MACAR NU AI BINEVOINTZA CERCETARII FAPTELOR.
Daca tu te numesti istoric vai de mama ei de istorie. Citeste protocolurile comisiei de ancheta (le poti gasi pe net)
Stangaci plin de stangacii
Dle. Theo-Phyl:)
1. In primul rand vreau sa va anunt ca acest raspuns pe care il postez este ultimul. Nu vreau sa deschid o polemica inutila cu dvs. fiindca nu am timp pentru asa ceva, si nici dorinta de a ma indeparta de un limbaj critic dar elevat… pentru unul coborat din mahala.
2. Spre deosebire de dvs. SUNT NASCUT in orientul mijlociu, si spre deosebire de dvs. am cunostinte si in israel dar si in tarile arabe;)
3. vad ca aveti o problema cu stanga, poate cu socialismul…. este foarte usor sa emiti cugetari din SUA despre Europa si Romania, dar este mai greu sa surprinzi realitatile din zona sau sa traiesti in ele.
4. Nu ma consider istoric, ci absolvent de istorie.
Domnule HN,
Chiar nu este relevant daca raspundeti sau nu postarilor mele. Pentru ca aceasta este ultima. Cat despre cine sunteti si ce stiti si “ce credeti ca stiti” depre “ceea ce eu stiu sau nu” in legatura cu Orientul Mijlociu nu in asta consta discutia in cazul de fata. Parerile dumneavoastra despre mine sunt completamente eronate. Am petrecut in ambele parti (Israel, Liban si Egipt) mai multi ani decat varsta domnei voastre. Citesc, scriu si vorbesc ambele limbi la perfectie si sunt documentat extrem de bine cu tot ceea ce se intampla din punct de vedere politic si social pe acele nefericite meleaguri.
Din nefericire dumneavoastra nu sunteti capabil sa treceti bariera etnica. Daca ati fi scris despre Dir Yasin sau Kfar Kasem poate ati fi primit sustinerea mea in cazul ca va puteti aminti si de Hebron (1936). Cazul prezentat cand ARABII OMOARA ARABI SI EVREII SUNT VINOVATII reduce la derizoriu orice posibilitate de discutie bazata pe fapte.
Cat despre socialism, si daca tot vorbim de Orientul Mijlociu, probabil ca parerile mele ar fi fost prezentate in Israel foarte de stanga. Daca pentru dumneavoastra Ba’atul sirian (sau fost irakian) este socialism, sau Iliescu, Nastase, Vanghelie sunt socialisti, atunci eu chiar dispretuiesc socialismul. Daca ar trebui sa aleg intre capitalismul american si socialismul scandinav as fi avut o mare problema.
Sunteti exponentul etniei dumneavoastra si nu va puteti ridica peste acest obstacol, impreuna cu alta 100 de milioane dintr-o parte si alte 15 milioane din cealalta. Oameni ca dumneavoastra sporesc ura si nu o micsoreaza. Oameni ca mine sunt oamenii care fac pace.
Cate odata ceece numiti dumneavostra “mahalgism” este mult mai delicat decat sovinismul si jumatatile de adevar pe care le scrieti,
Asadar sa fiti sanatos – la revedere.
Domnule Theo-phyl,
va rog nu mai postati raspunsuri pe pagina noastra. pana acuma v-am tolerat atacurile care au venit de fiecare data cand cineva nu a fost pe aceasi pozitie politica ca dvs. acest blog isi doreste sa mentina un limbaj pe cat se poate de civilizat; polemicile sunt binevenite, dar nu si invectivele. spuneti ca domnul Nasra e sovin, iar cu 2 randuri mai jos afirmati ca este “exponentul etniei” sale. acum cine este sovin? spuneti ca locuiti in SUA, dar nu va exprimati corect in limba engleza. va rog tineti-va parerile si comentariile pe blogul dvs. de acum incolo. va doresc o viata placuta, si nu, nu va dau dreptul la replica.
@All
Iertat sa-mi fie tonul si persoana pe care am folosit-o (ca adresabilitate).
Atat de multa virulenta intr-o singura zi!?! Intelept cel ce-si aduce aminte proverbul… “Cel ce ridica sabia, de sabie va pieri”!!! … asadar, mai multa concordie ca de conflicte-i plina lumea.
In final, cu voia dvs, cateva pareri:
Plecand de la premisa ca fiecare autor isi asuma responsabilitatea pentru textul redactat, este liber sa canalizeze discutia de pe forum cum considera de cuviinta. Dar, as aprecia in mod deosebit o atitudine constructiva din partea tuturor.
@Theo-Phyl
Stiu ca esti sensibil la aceste subiect dar reply-ul a fost disproportionat ca forta si tonalitate. Pentru a rezolva problema, te-as ruga, daca iti face placere, sa redactezi un text despre acest subiect, conform cu opiniile tale personale. Promit sa il postez ca drept la replica sa zicem.
@Dragii mei colegi
In viata, trebuie sa stii sa “inghiti” si criticile, nu numai laudele. Amandoi aveti sangele iute dar aici credem in cooperare nu in conflict.
Multumesc tuturor pentru rabdarea de a parcurge aceste randuri. Al tuturor, F.T.