Înfiinţat în 1973, grupul terorist avea ca obiective, distrugerea sistemului de guvernare vest – german, şi lupta contra: fascismului, sionismului şi imperialismului.
Organizarea celulară şi descentralizată a grupului, permite fiecărei celule să-şi organizeze propriile acţiuni şi să-şi aleagă propriile ţinte. O altă trăsătură specifică grupului este că duc o viaţă socială paralelă, după orele de serviciu teroriştii lansându-se în activitatea subversivă. RZ, a creat în anii `70, o reţea de echipe de şoc pe cuprinsul RFG-ului, vizând destabilizarea ţării. Profitând de aparenţa legală, teroriştii operau mai lesne decât membrii RAF.
Fiecare membru al vreunui comando RZ, cunoştea doar strictul necesar, pentru ca în caz de arestare nimeni să nu poată trăda prea mult.
Principalele celule operaţionale ale RZ îşi împărţeau zonele de activitate: zona Rhein – Mein (celula – Sud), în Hamburg şi Saxonia inferioară (celula – Nord), în Renania (celula – Pott) şi în zona Berlin (celula – Insel).
Fondatorii organizaţiei Johannes Weinrich („Steve”)şi Wilfried Bose au adunat în jurul lor, membrii din micile grupuri radicale de orientare marxistă la începutul anilor `70. Ulterior au mai intrat în organizaţie alţi radicali: Hans – Joachim Klein („Angie”), Brigitte Kuhlmann (prietena lui Bose), Gerd – Heinrich Schnepel („Max”), Magdalena Kopp („Vera”), Sabine Eckle („Judith”), Rudolf Schindler („Philipp” – responsabil cu tehnica), Hermann Feiling. Se pare că şi Joschka Fischer, a avut legături cu RZ şi RAF, conducând „trupele de curăţenie” care în cursul demonstraţilor din Frankfurth se băteau la cuţite cu poliţia.
Celulele revoluţionare, nu şi-au început activitatea prin asasinate. La început, livrau acasă la ţintele alese (politicieni ori oameni de afaceri), diverse bunuri: bucătării utilate, sicrie etc. Au difuzat chiar şi 120.000 bilete de călătorie false BVG în Berlin.
Grupul a avut încă de la început puternice contacte externe, fie că amintim de colaborarea cu grupurile teroriste palestiniene sau cele marxiste europene în special IRA şi PIRA. Teroriştii RZ se antrenau în Yemen, în deplină colaborare cu PFLP – SC, şi alţi terorişti. Antrenamentele constau în pregătire fizică, tir şi însuşirea de cunoştinţe pentru a deturna un avion.
Prima acţiune a RZ a avut loc în noaptea de 16-17 decembrie 1973, grupul a provocat un atentat cu bombe asupra sediilor US – Eliktronik, firma ITT din Berlin iar în Nurnberg atentatul a vizat clădirea firmei Standard – Elektrik Lorenz (SEL). Motivul atacului avea să fie confirmat mai târziu de RZ, Agenţiei de presă germane: „Am atacat filialele ITT, deoarece ITT este responsabilă pentru uciderea şi torturarea, femeilor, muncitorilor şi ţăranilor din Chile. Atentatele noastre din Berlin şi Nurnberg fac parte din lupta antiimperialistă.
Alte atentate vor urma în intervalul 1973 – 1976, până la operaţiunea Entebbe: Un atentat a vizat Biroul de transport israelian din Frankfurth. Teroriştii au vizat şi o firmă de macarale din Mannheim care aparţinea concernului Korf. În scrisoarea de revendicare RZ explica acţiunea: „Acţiunea noastră de acum este îndreptată împotriva relaţiilor bazate pe profilul capitalist care există în capitalul RFG şi sionişti”. Între 1973 – 1975 RZ a provocat 12 atentate. Iată cum erau în general explicate: contra imperialismului şi SUA; împotriva fasciştilor din RFG şi Berlinul de Vest; împotriva filialelor şi complicilor sionismului din RFG.
RZ avea propria publicaţie, Revolutionare Zorn (Mânia Revoluţionară), în care puteai descoperii principiile organizaţiei enunţate în revistă şi alte semne distinctive (steaua roşie cu cinci colţuri). Revista susţinea că se bazează pe lupta tinerilor, muncitorilor şi femeilor contra sistemului impus.
Grupul a dat dovada specializării prin numeroasele tehnici teroriste abordate. Membrii grupului cunosc bine funcţionalitatea armelor şi a dispozitivelor tehnice folosite de armată. Metoda preferată a grupului este însă cea clasică, atentatul cu bombă, grupul având la mijlocul anilor `70, adevărate depozite de armament în care îşi stoca armele furate sau primite.
În iunie 1976, RZ îşi pierde „conducerea” în urma operaţiunii nereuşite „Entebbe”, ce a vizat deturnarea unui avion Airbus, zborul 139, a companiei franceze Air France cu plecare spre Tel Aviv. Atentatul a fost plănuit de Wadi Haddad, terorişti RAF, RZ şi PFLP, urmând să participe în operaţiune. Datorită faptului că pasagerii erau evrei, Haddad spera că în urma eliberării lor, ar putea obţine concesii din partea autorităţilor israeliene. Noaptea de 3-4 iulie un comando israelian lichidează teroriştii, în urma acţiunii fiind ucişi toţi teroriştii, câţiva pasageri şi comandantul comandoului locotenent – colonelul Netanyahu (fratele fostului prim-ministru). Dintre membrii comandoului terorist lichidat făceau parte şi Wilfried Bose, Brigitte Kuhlmann.
După moartea lui Bose, succesiunea la conducerea RZ a rămas o chestiune neînchiată. Weinrich şi Schnepel au preluat a parte din prerogativele lui Bose dar curând Weinrich s-a alăturat Şacalului, iar Schnepel a rămas singur. În schimb, celula Sabinei Eckle şi a lui Rudolf Schindler şi-au limitat acţiunile în spaţiul german şi au ales să poarte numele: RZ – DAF (Celulele Revoluţionare – Cealaltă Fracţiune) continuându-şi activitatea până în 1992 când s-au autodizolvat.
RZ – DAF era recunoscută în trecut şi sub numele de „grupa de tocilari” din Frankfurth. Alţi doi membrii importanţi ai grupului erau: Christan Cauger şi Sonja Suder („Barbara”).
Un caz special îl constituie activitatea teroristă a lui Hans – Joachim Klein. De profesie mecanic auto tânărul Hans, născut în 21 decembrie 1947, orfan de mamă, a copilărit în orfelinat, apoi crescut de tatăl său ce îl bătea frecvent. La 18 ani fuge de acasă în Frankfurth unde va satisface stagiul militar fiind instigat de grupul „Sponti” al cărui membru era. După terminarea stagiului militar se va ocupa de mecanică auto, continuându-şi însă activitatea subversivă. Va intra în contact cu membrii RAF, Monika Haas şi Rolf Pohle apoi cu RZ, al cărui membru va devenii în scurt timp. Cu ocazia participării sale la operaţiunea OPEC din 1975, va strânge legăturile cu Şacalul, pe care îl va urma îndeaproape în Orientul Apropriat.
După numai 3 ani de activitate clandestină alături de Carlos, se va retrage din terorism dezgustat de promotorii acestuia. În septembrie 1978 în „Spiegel” a apărut un interviu cu teroristul retras, în care susţinea că în scurt timp va oferi publicului o carte. Acest eveniment se va produce în 1979, „Întoarcerea la umanitate – Apelul unui terorist retras” descriind viaţa unui terorist. În carte face referire la acţiunile la care a participat dar nu oferă numele adevărate ale actorilor.
Biografia lui Hans – Joachim este interesantă deoarece constituie o excepţie. Este unul dintre acei teroriştii, ce au reuşit să se reintegreze în societate debarasându-se de trecutul clandestin, chiar dacă asupra fostului combatant au curs zeci de ameninţări de la foşti camarazi, în speranţa că-l vor determina să nu publice cartea. Alt aspect interesant îl putem identifica în adolescenţa tânărului Hans. Orfan, lipsit de căldura unui cămin, mai târziu fiind umilit de comportamentul unui tată instabil, uşor de manipulat, îşi caută refugiul în mijlocul unui grup, acesta constituind un mediu familiar atât de străin până atunci de el.
Sfârşitul anilor `80, aduce o schimbare „statutară” în RZ. Ţinta principală o va constituii prezenţa americană în RFG, RZ atacând infrastructura. Grupul se va lansa într-o campanie teroristă de protest şi împotriva măsurilor antiemigraţioniste luate de guvernul german în anii 1985-86.
RZ se va autodizolva la începutul anilor `90, deoarece nu-şi mai găsea motivaţia în noul context politic: căderea blocului sovietic şi reunificarea.
