Succesul lobbyul pentru tarile Orientului Mijlociu se afla într-o relatie de dependenta cu evenimentele din regiune. Istoria a demonstrat ca impactul unor evenimente precum razboaiele din 1967 sau 1973, sau vizita presedintelui Sadat în 1977 au avut un impact mai puternic asupra oficialilor americani decât sustinerea campaniilor electorale sau dineurile la ambasade.
Israelul înca de la fondare a avut o puternica sustinere morala din partea Statelor Unite, aceasta culminând cu cresterea importantei strategice în deceniile cinci si sase. Cu toate acestea se poate observa o diferenta între pozitia legislativului si cea a executivului, Administratia schimbând uneori pozitia proisraeliana cu una mai nuantata fata de statele arabe. În schimb Congresul a avut întotdeauna o pozitie de sustinere a cauzei israeliene.

Studiile arata ca în Statele Unite locuiesc peste 6 milioane de evrei, al caror nivel de educatie, statut social, activitate filantropica si implicare politica depaseste media.
Reprezentantul la Washington al AIPAC, Hyman Bookbinder spunea:
“ Esenta organizatiei noastre si a lobbyului evreiesc este existenta în America a unei comunitati evreiesti organizate, preocupate, dedicate.”

Comitetul Americano-Israelian pentru Afaceri Publice (AIPAC) este principalul organism al lobbyului evreiesc din Statele Unite ale Americii. Aceasta organizatie s-a creat prin evolutia Consiliului Sionist American (American Zionist Council) si este finantata din donatii. Principalul obiectiv al AIPAC a fost întarirea aliantei dintre SUA si Israel si blocarea apropierii dintre Statele Unite si statele arabe prin prezentarea pozitiei sale ca fiind în interesul national al Americii.

Organizarea acesteia presupune ca membrii comitetului executiv sa fie liderii altor grupuri de lobby israelian, astfel încât influenta organizatiei sa creasca în toata comunitatea evreiasca. AIPAC-ul nu sustine candidati în alegeri însa distribuie membrilor sai, dosare ce contin activitatea fiecarui congresman în parte si pozitia sa în chestiuni de interes pentru Israel.
Relatia AIPAC cu Israelul este una apropiata însa organizatia încearca sa mentina o oarecare distanta de autoritatile israeliene pentru a nu fi acuzata de sustinerea unor politici oficiale ale Israelului.

Pe lânga AIPAC exista si alte organizatii proevreiesti în Statele Unite, multe beneficiind de un larg prestigiu si influenta. Conferinta Presedintilor Organizatiilor Americano-Israeliene este un organism de dezbatere asupra problemelor evreilor din alte tari. Presedintele acestei conferinte, Howard Squadron spunea ca principalul obiectiv este armonizarea relatiilor dintre organizatiile evreiesti si gasirea unui consens între acestea când este posibil.

Alte organizatii importante sunt Comitetul American-Evreiesc (AJC) care numara peste 50000 de membrii , American Jewish Congress, B’nai B’rith, the Union of American Hebrew Congregations, toate acestea având reprezentanti la Washington.

Pe lânga aceste organizatii exista o serie de grupuri sioniste, create pentru sustinerea logistica a organizarii unui stat în Palestina, care ulterior au devenit suporteri ai Israelului. Printre aceste grupuri amintim: Zionist Organisation of America, Zionist Labor Organization si Hadassah. O organizatie cu un caracter particular este Women’s Zionist Organization of America, care este cea  mai numeroasa organizatie feminina din lume.  Aceste grupari promoveaza diferite proiecte care vizeaza cultura, caritatea dar si promovarea Israelului prin realizarea de documentare si organizarea de excursii pentru oameni politici în Palestina.

Organizatiile evreiesti desi nu se implica activ în sustinerea financiara a candidaturilor pentru Congres, în mod informal patroneaza o retea de donatori care sustin campaniile electorale ale congressmenilor pro-israelieni. Experienta acestui fenomen arata crearea unui tipar în care membrii Congresului care sustin Israelul beneficiaza si de sustinere financiara în timpul campaniei electorale, sustinere pe care o poate pierde în cazul unei  schimbari de optica.

Paul Findle a fost congresman republican de Illinois pentru 22 de ani si autor al unei lucrari numite “Dare to speak out” unde vorbeste despre influenta lobby-ului evreiesc în determinarea politicii externe americane . Findley vorbeste despre acuzatia de ”antisemitism” ca fiind un instrument coercitiv al lobby-ului evreiesc extrem de eficient. Acceptiunea antisemitismului, spune Findley a fost largita astfel încât sa cuprinda nu numai ostilitatea fata de evrei, ci si ostilitatea fata de politicile Israelului. Acesta considera ca riscul acuzelor de antisemitism intimideaza pe cei ce nu sunt de acord cu politica Israelului.

Lobby-ul arab nu a avut o structura organizationala la fel de stabila si puternica precum rivala ei israeliana. De altfel politica americana de sustinere a Israelului perpetuata înca de la fondarea în 1948 a acestui stat si acutizata dupa Razboiul de 6 zile si Razboiul de Yom Kippur a creat un scut impenetrabil pentru sustinatorii statelor arabe. Nuantarea politicii unor lideri arabi, precum Anwar al Sadat dupa 1975 si semnarea de catre Egipt a Acordurilor de la Camp David au dus la crearea unei imagini favorabile în Statele Unite, trecându-se de stereotipiile existente pâna în acel moment.

Cea mai importanta organizatie proaraba este National Association of Arab Americans (NAAA) care apare ca o imagine în oglinda a AIPAC atât ca structura organizatorica cât si ca retorica. La fel ca rivalii lor israelieni, arabii folosesc un discurs proamerican, raportând politicile pe care le sustin la interesul national american.

Obiectivul principal al NAAA este crearea unui stat pentru palestinieni recunoscând dreptul la existenta al Israelului. Sustinatorii arabi promoveaza necesitatea unei politici de apropiere si cooperare economica si militara între Statele Unite si statele arabe si slabirea relatiilor cu Israelul.

Unul din liderii NAAA, David Sadd spunea:
”Cea mai eficienta metoda de a-i ajuta pe arabi este sa convingem America de necesitatea existentei unui efort proarab. În caz contrar politica americana în Orientul Mijlociu risca sa devina inechitabila.”

Fondurile acestei organizatii nu au fost facute publice însa în 1980 o parte importanta a bugetului acestei organizatii, estimata la 500000 de dolari, provenea din publicitatea pe care o obtinea din editarea unei publicatii numite “Middle East Bussiness Survey” care oferea oportunitati de afaceri publicului american.

Desi din punct de vedere politic lobbyul arab nu este organizat la fel ca rivalul sau evreiesc, exista anumite tendinte în sprijinirea pozitiei arabe. Acest sprijin vine din partea companiilor petroliere americane care sustin apropierea Statelor Unite de arabi pentru a beneficia de o pozitie consolidata în zona.

Institutiile statului si gruparile de lobby trecute în revista în paginile de mai sus determina politica Statelor Unite în relatia cu tarile Orientului Mijlociu. Pe lânga firescul mecanismului decizional clasic, Statele Unite prezinta si anumite specificitati precum implicarea activa a unor personaje ce nu apartin ierarhiei institutionale în influentarea deciziilor de politica externa. Organizatiile de lobby sunt o caracteristica speciala a sistemului politic american însa fara a exista senzatia implicarii externe în cazul acestor grupuri. Desi aflate pe pozitii antagonice atât sustinatorii israelienilor cât si cei ai arabilor sunt obligati sa puna pe primul plan interesul national american, în calitatea lor de cetateni americani si abia apoi alte interese. Desi acest aspect este evident în retorica pe care aceste organizatii o promoveaza nu se poate contabiliza exact cât este si realitate. Totusi putem conchide ca presiunea unei parti a opiniei publice dominate de anumite simpatii influenteaza si nu determina pozitia Congresului american.