Bugetul public national

Conceptul de buget public national. Trăsăturile bugetului public : este un act previzional, de autoritate, prin care puterea legislativă împuterniceste executivul să cheltuiască si să perceapă venituri conform prevederilor legale, este un act anual, reprezintă un sistem de fluxuri financiare privind formarea resurselor bănesti publice, gestionarea, utilizarea si controlul folosirii acestora. Componentele bugetului public se împart în trei categorii : bugete centrale, bugete locale si ale institutiilor publice. Bugetul este un plan financiar care sugerează ideea de echilibrare între două componente : venituri si cheltuieli. Potrivit art. 138 din Constitutia României, republicată, conceptul de buget public national este o notiune sintetică a 3 institutii juridice diferite : bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat si bugetele locale ale comunelor, oraselor si ale judetelor. Trăsăturile bugetului public : este un act previzional, de autorizare, anual, reprezintă un sistem de fluxuri financiare privind formarea resurselor bănesti publice, este un instrument de politică a statului în domeniul fiscalitătii. Componentele bugetului public national : bugetele centrale (bugetul de stat si bugetul asigurărilor sociale de stat, împreună cu fondurile speciale constituite pe lângă acestea), bugetele locale (judetene, municipale, orăsenesti si comunale), bugetele institutiilor publice.

Natura juridică a bugetului public. D.D. Saguna relevă existenta a 5 teorii referitoare la natura juridică a bugetului de stat : este un act administrativ (veniturile si cheltuielile bugetare sunt simple evaluări de ordin financiar, realizate de agenti administrativi), are natura juridică de lege (legea este o decizie emanată de la puterea legislativă, iar bugetul statului constituie un program de administratie adoptat ca o decizie a legislativului), este un act administrativ si legislativ în acelasi timp (bugetul statului are natura juridică atât de lege, cât si de act administrativ), este un act de planificare (în urma adoptării de către Parlament printr-o lege emisă în acest scop, dobândeste natura juridică de lege), este un act financiar (bugetul de stat este un plan cu caracter executoriu al statului).

Principiile dreptului bugetar
Principiul unitătii (unicitătii) presupune înscrierea într-un singur document a tuturor veniturilor si cheltuielilor bugetare anuale, deci aprobarea în fiecare exercitiu financiar a unui singur buget, în vederea asigurării utilizării eficiente si monitorizării fondurilor publice. Din punct de vedere politic principiul facilitează realizarea controlului Parlamentului si executarea puterii sale de decizie în materia finantelor publice.

Principiul universalitătii presupune că bugetul trebuie să cuprindă toate veniturile si cheltuielile publice, deci realizarea lor în cadrul bugetului si în afara lui. Aplicarea lui are avantajul că permite cunoasterea exactă a volumului total al veniturilor si cheltuielilor publice, precum si conexiunile dintre acestea. De asemenea, respectarea principiului universalitătii bugetare permite controlul Parlamentului asupra cuantumului total al veniturilor si cheltuielilor publice. Acest drept al Parlamentului este asigurat prin adoptarea anuală a legii bugetare, precum si prin normele juridice cuprinse în legea finantelor publice.

Principiul echilibrului bugetar implică întocmirea unui buget public echilibrat, deci balansat : veniturile publice să acopere cheltuielile publice. El este considerat ca fiind “cheia de boltă” a finantelor publice. Bugetele publice anuale se întocmesc si se execută în conditii de deficit. Finantarea deficitului bugetar se asigură numai prin împrumuturi de stat, în conditiile legii. Principiul specializării (realitătii) bugetare. Potrivit acestui principiu veniturile bugetare trebuie înscrise în buget si aprobate de Parlament pe surse de provenientă, iar cheltuielile publice urmează să se efectueze, pe categorii, destinatii si în functie de continutul lor economic, potrivit clasificatiei bugetare. Pentru stabilirea corectă a competentelor de aprobare a creditelor bugetare practica bugetară a initiat o clasificare bugetară a veniturilor si cheltuielilor. Aceasta trebuie să fie simplă, clară si să ofere o imagine privind : sursele de provenientă a veniturilor pe categorii si destinatiile cheltuielilor curente si de capital, precum si pe ramuri si domenii de activitate, pe ordonatorii de credite. Clasificatia bugetară tip elaborată de Ministerul Finantelor Publice cuprinde ca subdiviziuni : părti, titluri, capitole, subcapitole, paragrafe, articole, alineate.

Principiul anualitătii presupune că Guvernul este autorizat de Parlament să efectueze cheltuieli publice pe durată de timp determinată (1 an, respectiv 12 luni calendaristice) care corespunde exercitiului bugetar. La expirarea acestei perioade este necesară o nouă autorizare a Parlamentului pentru un nou an bugetar. Factorii care influentează data începerii anului bugetar sunt : caracterul economiei, nivelul de dezvoltare al acesteia, perioada de lucru a Parlamentului, traditia etc. In România pentru toti agentii economici si alti contribuabili anul financiar are aceeasi dată ca si exercitiul bugetar. Executia bugetară se încheie la 31 decembrie a fiecărui an. Orice venit neîncasat si orice cheltuială neefectuată până la 31 decembrie se va încasa sau se va plăti, după caz, în contul bugetului pe anul următor. Creditele bugetare neutilizate până la închiderea anului sunt anulate de drept. Dacă legea bugetului de stat si cea a bugetului asigurărilor sociale de stat nu au fost adoptate cu cel putin 3 zile înainte de expirarea exercitiului bugetar, se aplică, în continuare, bugetele anului precedent până la adoptarea noilor bugete. In această ipoteză bugetele exercitiului bugetar expirat ultraactivează, în sensul că desi si-au încetat valabilitatea, ele se aplică în continuare până la adoptarea noilor bugete.

Principiul publicitătii. Aplicarea lui este un rezultat al democratizării societătii. Bugetul de stat sau cel al asigurărilor sociale de stat se publică în Monitorul Oficial al României, respectiv în Monitoarele judetelor pentru bugetele locale. Atât proiectele de buget, cât si conturile generale anuale de executie a acestora se dezbat public.

Principiul neafectării veniturilor. Conform acestui principiu veniturile bugetare, prin perceperea lor, se depersonalizează, nefiind permisă perceperea unui venit public pentru finantarea unei anumite cheltuieli publice determinate. Orice cheltuială nouă în cursul anului bugetar se poate aproba cu conditia ca initiatorii să prevadă si resursele acoperirii acesteia. In practică se întâlnesc numeroase abateri de la acest principiu. Astfel, legea permite efectuarea unor venituri chiar în cadrul bugetului general (ordinar), la acestea adăugându-se cele neautorizate de lege să rămână în afara bugetului general si să fie folosite pentru finantarea unor actiuni bine fundamentate.

Principiul unitătii monetare. Toate operatiunile bugetare se exprimă în moneda natională (leul, având ca subdiviziune banul). In conditiile aderării la Uniunea Europeană, prin lege organică se poate recunoaste si înlocuirea leului cu moneda europeană (EURO).

Izvoarele formale ale reglementărilor bugetare sunt : Legea nr. 500/2002 a finantelor publice care cuprinde : bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului, bugetele institutiilor publice autonome, bugetul fondurilor externe nerambursabile si OUG nr. 45/2003 privind finantele publice locale