Conjuratia cretinilor

Am avut de ales intre doua titluri. Pe primul il cunoasteti. Al doilea era Elena Basescu… o serie de intamplari nefericite, titlu parafraza dupa ciudatul roman al lui Daniel Handler. Am optat pentru primul pentru ca indivizii ce fac obiectul interventiei mele ar fi scapat prea putin sifonati in titlu. Si nu merita…
Inainte de a atinge subiectul, vreau sa vorbim putin despre mine si despre optiunile mele politice… Sunt, simplist spus, de dreapta. Cred in capitalismul dur, “veros”, in care fiecare, cum isi asterne, asa doarme. Cred in statul minimalist, care deseneaza linia de tusa si punctul de la 11 metri, dar nu executa cornere sau bate lovituri de pedeapsa. Vad in stat un regulator, care supervizeaza functionalitatea societatii in baza regulilor constitutionale. Imi doresc, la nivelul primului esalon valoric, ca sa pastram metafora, o substituire a plutocratiei ciocoiesti de azi, cu o meritocratie reala (asta ca sa imi relev si idealismul). Cam astea ar fi coordonatele in principiu, succint spus.
De la idei sa purcedem la oameni. Cred in liberalism dar nu in PNL. Cred in dreapta dar nu in PD-L. In PSD nu cred, dar ii inteleg premisele existentiale. Nu cred in presedintele Traian Basescu… am crezut, l-am votat si a tinut sa imi demonteze toate sperantele. Fool me once… how was that again, mister Bush?
Acum nu mai cred decat in mine si in caracterul profund egoist al omului. Cred in tendinta puterii de a se perpetua si a-si consolida pozitia si caut izbavirea de la institutii articulate nu de la indivizi.
Pentru a pune capat acestei introduceri, nu agreez PD-L si nici pe omul si presedintele Traian Basescu. Iar pentru fiica dansului nu am decat compasiune, izvorata pe de o parte dintr-un “Iart-o Doamne, ca nu stie ce face” si pe de alta, dintr-un ciudat si greu comprehensibil (pentru mine) sentiment cavaleresc, conform caruia, nu poti sterge pe jos cu o doamna/domnisoara indiferent de abilitatile ei cognitive sau general umane.
Asa ca am ramas la conjuratia cretinilor. Analize semantice nu facem azi, dar sunt convins ca cititorul acestui post intelege unde bat. De trei saptamani, talibanii forumurilor dezbat problema. Portocalii sustin retardari cu ochii pe ceas, suficiente pentru salariul mediu pe economie cu care sunt remunerati. Ceilalti, cu mai mult zel, atrasi de perspectiva unui subiect in care chiar au dreptate, musca cu satisfactie. Si, in fond, de ce nu? Elena Basescu este perfecta pentru intreprinderea asta: destul de frumusica ca sa atraga invidii si sa alimenteze frustrari si suficient de limitata cat sa ofere legitimitate contestatarilor.
Ma gandeam, in prima faza, sa nuantez tirada, gandindu-ma ca ofensa nu este niciodata o solutie… dar nu se poate. Oamenii astia, despre care vorbesc, sunt cretini. Nu sunt partizani ci stupizi. Ziaristii romani sunt, in marea lor majoritate, cretini. I R E F U T A B I L.
Enumeram, in urma cu cateva luni, pe blog, cateva principii ale persuasiunii si manipularii. Marii formatori de opinie ai neamului, care apar zi lumina la tv, nu le cunosc si nu le aplica. Transforma, o intreprindere a abilitatii si finetii, zi de zi, intr-o ciomageala asurzitoare in prime-time. (un articol pertinent, in acest sens, a scris si Bleen).
Inteleg critica adusa Elenei Basescu. Sunt de acord ca nu e echipata nici intelectual, nici profesional pentru  a fi parlamentar European. Dar toate criticile au o limita, care, in opinia mea, se identifica cu cea a bunului simt, a curtoaziei. Una e sa critici si alta e sa denigrezi, sa jignesti. Elena Basescu este, cu toate carentele ei, o femeie.
Cu anumite exceptii, nu acreditez ideea ca se loveste in Elena Basescu pentru a se lovi in Traian Basescu ci mai plauzibila mi se pare ipoteza ca marii barbati din presa au spike-uri de virilitate cand o “sodomizeaza” jurnalistic pe sus-numita. Femeile din presa, sunt mai de inteles… majoritatea traind o viata anosta, la granita dintre notorietate si normalitate, interactionand frustrant cu o “proasta” care le-a primit pe toate fara a depune un efort minim. Oameni mici … rationamente mici (in astfel de circumstante, raportul este intotdeauna direct proportional).
Ce m-a iritat a fost reactia de la Antena 3 a jurnalistului Andrei Badin, care, deosebit de interesat de chestiune, a intrebat-o pe Rovana Plumb, europarlamentar PSD, daca a vazut-o pe Elena Basescu la Bruxelles (in calitate de asistent al unui europarlamentar PD-L). Cand doamna Plumb (folosesc terminologia fara nicio urma de sexism ) a afirmat ca s-a intalnit cu fiica presedintelui in avion, am citit o netarmurita tristete in ochii ziaristului. Un intreg esafodaj logic, construit cu migala, colapsa sub privirea sa neputincioasa.
Explicatia pentru tirada impotriva Elenei Basescu rezida si in incapacitatea ziaristilor specializati in politic de a discuta probleme reale, institutionale, pentru ca evident o astfel de discutie presupune competente, cunostinte riguroase, o educatie reala, greu de gasit la indivizi ce duc batalii verduniene cu propriile fraze si semne de punctuatie. E dificil de inteles, pentru noi, plebea sau pulimea (un termen nou consacrat) cum cel mai mare cosmar pentru oamenii scrisului sa fie lupta cu o coala alba. Si sunt ziaristi cu lacrimi in ochi, cand spun asta, gandindu-se “asta de unde dracu’ stie ma? Care te-ai spart?”.
Exact in secunda in care scriu aceste randuri, domnul Bolcas, acest Romica Tociu al politicii romanesti, raspundea, zambind complice unui alt ilustru manuitor al retoricii, Radu Tudor: Ati spus ca domnisoara Basescu a fost parasutata din cluburile de noapte, sa inteleg ca acolo sunt parasute?”. Bravo tataie, esti “tatalor”…
Nu imi plac portocalii,  nu au adeziunea si simpatia mea, dar prostia si nesimtirea ar trebui combatute, altfel, toate reactiile ca cea de mai sus, bat cate un cui in cosciugul decentei noastre. Daca britanicii au un nou verb “to google” noi, romanii, avem doua: “a oteviza” si “a becaliza” … ambele introduse prin mass media de “gugustiuci” si “fatuci” obraznice.
Conjuratia cretinilor nu vizeaza, asa cum aparent am lasat sa se inteleaga, onoarea de familist a lui Traian Basescu, ci e o amenintare a celor putini si cretini la adresa celor multi si decenti.

P.S: Dupa anuntul candidaturii independente a Elenei Basescu, liderii PD-L s-au manifestat infiorator de servil, anticipandu-I micii beizadele un viitor stralucit. Prim-adulatorul Emil Boc a declarat, suprarealist, ca pe E.B. o recomanda experienta ei politica. Politica romaneasca poate face obiectul unui studiu etnologic cu titlul: Seful dispensator de bunuri si relatiile de servitute din interiorul clanului – expresie incipienta a sistemului feudalo-vasalic.