Expresia „societate civila” este tot mai des intalnita in discursul multor politicieni, in dezbaterile care au ca subiect diverse probleme stringente ale societatii, in aprecierile multor analisti si mai ales in mass-media. In societatile democratice moderne societatea civila se presupune ca are un rol important si foarte activ, contribuind din plin  la pastrarea si la promovarea valorilor democratiei. Insa, toate acestea si multe alte lucruri legate de societatea civila, nu sunt pe deplin cunoscute de o mare parte a cetatenilor; rolul si functiile societatii civile sunt adeseori la fel de ambigue pentru populatie ca si intregul si complicatul proces de tranzitie spre democratie, ca si activitatea desfasurata de reprezentantii alesi, ca si multitudinea de reforme adoptate avand ca scop transformarea completa a statului si rezultatul acestora, ca si drepturile si beneficiile oferite de statul democratic.
In continuare voi incerca sa creionez principalele trasaturi ale societatii civile, cateva dintre cele mai importante functii ale sale, sa realizez o descriere cat mai cuprinzatoare astfel incat rolul sau in democratie sa fie cat mai evident si felul in care aceasta „lucreaza” in favoarea cetatenilor, in virtutea valorilor democratice, sa explice de la sine scopul si importanta atribuite. Totodata voi incerca sa fac o analiza a „fenomenului” de societate civila din Romania in perioada post-comunista si evolutia sa atat in tara noastra cat si in tarile vecine in perioada de disparitie a regimurilor comuniste.
Pentru a incepe o discutie referitoare la societatea civila este necesara o definitie cat mai cuprinzatoare care sa exprime in mod direct esenta acestui concept; asadar toate definitiile date societatatii civile pana acum pot fi rezumate in urmatoarele caracteristici astfel:
•    societatea civila reprezinta o entitate a fiecarui stat;
•    aceasta entitate poate fi alcatuita din cetateni, oameni obisnuiti, cat si din intelectuali,elite;
•    societatea civila este „locul” in care cetatenii au sansa de a se informa despre viata politica, de a participa si de a isi exprima vointa;
•    societatea civila este de asemenea alcatuita din diverse grupuri, asigurand astfel pluralitate la nivelul repezentarii intereselor si problemelor existente in realitate;
•    societatea civila are o multime de functii  care ii sporesc necesitatea si importanta in democratie: supravegheaza mediile social si politic, oferind informatii despre acestea; identifica problemele existente si eventualele cauze ale problemelor; ofera modalitati de rezolvare ale diverselor probleme; mediaza si realizeaza un dialog intre grupuri dar si intre cetateni si guvernanti; ofera informatii asupra actiunilor conducatorilor; face cunoscute conducatorilor problemele societatii; educa cetatenii in sensul participarii la viata politica, facandu-le cunoscute valorile democratice, practicile si implicatiile democratiei; critica sau lauda guvernantii, activitatea acestora, rezultatele obtinute;
•    societatea civila manifesta un control asupra guvernantilor, limiteaza puterea acestora, actiunile arbitrare si abuzurile si previne transformarea statului intr-unul autoritar;
•    societatea civila contribuie in mod sigur, direct si esential la consolidarea democratiei.
Istoria societatii civile este una foarte diversa fiind insa in stransa legatura cu traditia democratica a statelor. Nu putem vorbi totusi de un exemplu de societate civila, de un model anume care s-a impus si s-a dorit a fi preluat de catre alte state, insa in mod evident statele occidentale cu democratie consolidata au avut privilegiul de a se bucura de avantajele unei societati civile „sanatoase” iar acestea intr-o oarecare masura au constituit o sursa de inspiratie.
De cealalta parte s-au situat statele aflate sub influenta comunismului care au fost private de libertatea de asociere si exprimare, de posibilitatea de a avea un pluralism al intereselor si de exprimare a vointei cetatenilor. Asadar, in aceste state societatea civila fie a fost inexistenta, fie a fost limitata in mod drastic si a avut o existenta informala. Motivele care au stat la baza inexistentei societatii civile in statele comuniste se regasesc in gandirea lui Marx; acesta considera societatea civila de nedorit afirmand ca reprezenta in mod exclusiv interesele clasei dominante si prin acest mod burghezia si-ar fi putut exercita in continuare controlul, pastrandu-si pozitia de clasa privilegiata; astfel societatea civila era ceva rau si trebuia desfiintata.
Desi existenta unei societati civile in comunism era greu de realizat, consider ca in mod real societatea civila poate exista cu adevarat doar intr-o democratie. Aceasta nu inseamna ca societatea civila nu poate exista sau nu a existat in comunism; putem vorbi de o existenta „de facto” si nu de o existenta „de jure”, pentru ca absenta principiilor democratice prin care ia nastere societatea civila ducea la imposibilitatea functionarii acesteia.
Pentru a sustine afirmatiile de mai sus, alte argumente isi gasesc locul in aceasta discutie:
•    in primul rand, in comunism societatea nu exista intr-un sens propriu, spiritul individului era incatusat, ucis si se pierdea in anonimatul maselor; de fapt societatea era o masa care putea fi oricand controlata si manipulata;
•    apropo de mase Hannah Arendt afirma: „Cat este in miscare, masa supravietuieste”; astfel daca ne gandim la societate ca la o masa, in mod evident aceasta poate exista atunci cand este activa, cand se misca; miscarea inseamna schimbare, schimbarea inseamna libertate de a alege iar libertatea in acest sens in mod sigur inseamna democratie;
•    pentru John Locke societatea presupunea existenta unor norme. Cu riscul de a exagera, s-ar putea totusi face o extrapolare prin care sa consideram societatea civila responsabila de instituirea unor norme asupra celor care guverneaza; aceste norme pot fi puse laolalta si numite generic –legitimitate-, o legitimitate conferita de cetateni. Absenta legitimitatii si a normelor pune sub semnul intrebarii democratia;
•    un ultim argument ar fi legat de faptul ca in democratie exista libertate iar aceasta poate genera conflicte, abuzuri, inegalitati, care nu sunt bune si nici nu sunt de dorit, insa in cazul in care acestea apar rolul societatii civile este acela de a le semnala, de a le face cunoscute si de ce nu ducand astfel la rezolvarea lor ( astfel in comunism existenta unei adevarate societati civile ar fi fost imposibila deoarece orice libertate era limitata iar problemele nu puteau fi rezolvate).
Existenta societatii civile in tarile din Europa aflate sub regimul comunist a fost una caracterizata de incertitudine si privata de orice posibilitate de exprimare sau de actiune. In toate aceste tari aparitia societatii civile s-a constituit ca o reactie la statul totalitar, a aparut ca opunere la comunism si la practicile acestuia realizate fara scrupule si prin cele mai dure metode. Acest tip de societate civila, o pseudo-societate civila, avea ca scop aratarea alternativelor, in special prin intermediul publicatiilor clandestine, avand in vedere faptul ca exista o stricta supraveghere a oricaror activitati intreprinse si ca membrii sai, intelectualii, criticii partidului comunist, disidentii erau deseori persecutati, hartuiti. Dintre toate tarile, in Polonia societatea civila s-a manifestat cel mai vizibil si cel mai activ, reprezentand un model de initiativa  prin „miscarea” Solidaritatea. Absenta societatii civile in Romania in perioada dinaintea revolutiei a dus la o prabusire violenta a regimului; nu a existat un dialog care ar fi putut inlesni o trecere mai putin violenta spre democratie.
In perioada imediat urmatoare disparitiei comunismului toate tarile au cunoscut o renastere brusca a societatii civile, insa au existat anumiti factori care au ingreunat acest proces. Nu a fost o transformare propriu-zisa a societatii, nu se realizase ruptura de trecut, aici un exemplu foarte bun fiind presa puternic politizata in perioada post-comunism. Controlul exercitat de comunism a continuat sa influenteze in mod inconstient atat la nivel individual cat si la nivelul societatii.
Jean-Francois Revel considera ca nu este suficient ca o societate sa indeparteze comunismul si ramasitele sale, ci, mai mult, trebuie sa elimine consecintele acestuia. Intrebarile care persistau in acea perioada erau: cum este posibil ca noua clasa politica sa asigure o buna guvernare fara implicarea nomenclaturii?, cum poate fi aleasa noua clasa politica?, de unde?. Singura solutie era acceptarea clasei politice nou aparute si modelarea acesteia, rol ce avea sa-i revina societatii civile.
Desi aparitia societatii civile din Romania a cunoscut anumite impedimente constand in lipsa culturii politice, clasa politica putin numeroasa si nu prea bine structurata, faptul ca dupa 1989 multi sustinatori ai comunismului au imbratisat valorile liberale, realizand parca prin aceasta o rascumparare a trecutului, participarea acestora la viata politica, lipsa de incredere a cetatenilor, totusi initiativa a apartinut Grupului pentru Dialog Social, format din itelectuali liberali, mai tarziu adaugandu-se Alianta Civica transformata in Partidul Aliantei Civice; aceste grupuri au fost sustinute si si-au exprimat ideile prin intermediul revistei 22.
Din acele momente si pana in prezent societatea civila romaneasca a continuat sa se dezvolte, urmand si exemplul  altor tari a devenit un factor de control si de stabilitate important, desi inca sunt necesare anumite progrese reuseste sa contribuie din ce in ce mai mult la transparenta si imbunatatirea mediului politic, la crearea culturii politice, la consolidarea democratiei, prin aceasta din urma la dezvoltarea tuturor mediilor de activitate si la deschiderea de noi orizonturi pe plan intern si extern.

Ana Maria Dop