Comments on: Reflectii, Marea Schisma, solidaritati crestine

By: schisma

schisma — Wed, 31 Mar 2010 01:18:05 +0000

[...] Moen … It is not schisma which is an actual separation but rather a separation in belief that …athenian legacy Blog Archive Reflectii, Marea Schisma …Leave a comment. Name (required) Mail (will not be published) (required) Website. Notify me of [...]

By: F.T.

F.T. — Wed, 20 Jan 2010 20:05:08 +0000

@maria
Foarte inspirat spus. Va multumesc pentru apreciere si sper sa ne mai vizitati. Daca sunteti interesata de aceste aspect, mai gasiti pe blogul nostru cateva articole scrise de mine referitoare la uzurparea titlului de imparat in 800 si despre doctrina Sfantului Apostol Petru. O seara buna

By: maria

maria — Wed, 20 Jan 2010 19:17:53 +0000

Ma bucur ca am gasit un articol despre un subiect care intregeste conceptia despre lume si viata a individului. Credinta, nu neaparat in sens religios, reprezinta un adevar subiectiv sustinut afectiv. Foarte greu, aproape imposibil de vazut altceva acolo unde ani in sir ai stiut numai un sens al lucrurilor, mai ales din punct de vedere religios. Lasand la o parte datele si izvoarele istorice, latura psihologica a articolului m-a atras mai mult. Am inceput sa caut mai multe despre acest subiect tot in urma unei discutii amicale in care incarcatura emotional-afectiva era mult mai mare atunci cand se expuneau argumentele pro ortodoxism. Cand incercam sa spun cate ceva ma gandeam la Sfantul Parinte si harul sau, pe cand partenera mea de discutie vroia sa castige o disputa. Nu m-am gandit la aceast aspect al problemei care este intr-adevar important. Inainte de orice biserica este condusa de oameni, iar a gresi este omeneste. In dorinta fiecaruia de a fi “mai egal decat egalii” s-au uitat doua principii esentiale ale crestinismului si anume: “iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti” si “iarta-ne noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri.” Iertarea nu este un semn de slabiciune, pe cand vanitatea este primul pas pe un drum gresit.

By: F.T.

F.T. — Thu, 05 Feb 2009 22:10:27 +0000

Inteleg nuanta dvs dar permiteti-mi sa nu fiu in totalitate de acord. Consider ca o segregare intre cele doua sisteme are loc ulterior secolului IV. Din perspectiva imperiala, specificitatea orientala se comporta, consider eu, ulterior… sa zicem dupa Iustinian … incepand cu dinastia heraclizilor. Gandirea metafizica a diocezelor orientate (reala, de altfel) influenteaza prea putin secolul scurt crestin, care incepe cu Constantin cel Mare si se incheie Cu Theodosius), perioada in care, de facto, se manifesta un puternic cezaro-papism … in traditia romana a functiei de Pontifex Maximus. E adevarat ca aceasta caracteristica ramane si in perioada grecizarii imperiului, insa premisele ei se schimba prin conturarea ideologiei crestine a Imperiului. Trebuie sa fiti de acord cu mine ca Papalitatea secolului V avea, inainte de toate, o mare problema politica, fiind amenintata cu disparitia fizica. O dovada a faptului ca Scaunul roman gandea in termeni politici este si fluctuatia atitudinii sale in perioadele in care s-a aflat sub autoritatea seculara a imparatului bizantin (prin intermediul ducelui de Ravenna). Este adevarat ca dreptul roman a fost un puternic argument al interpretarii occidentale a autoritatii in biserica crestina (asta se intampla in secolul V).
Un alt argument pentru pozitia mea fata de dogma si rit tine de dinamica relatiilor intre scaunele Patriarhale, in sensul ca cele mai multe contestari ale normei vin din Orient, nu din Occident. De aceea consider ca diferentele au fost cultivate ulterior si nu sunt premisele unei interpretari reale, paralele.

By: M. T.

M. T. — Thu, 05 Feb 2009 20:40:20 +0000

O observatie pentru afirmatia”Doctrinele, teologia si ritul au fost alterate pentru a sluji obiective politice divergente”Cred ca realitatea istorica a fost ceva mai complexa decat explicarea prin politic a elementelor de dogma teologie si rit. Cred ca mai curând diferentele structurale de civilizatie intre partea occidentala a imperiului (latina), cu o gandire rationala manifestata in dreptului roman, si partea orientala (greaca),cu o gandire metafizica, au fost la originea cailor diferite pe care au apucat catolicismul si ortodoxia in sec IV.