Natiunea-abordare etno-simbolica

Aceasta recenta teorie, nu este foarte raspandita in lumea specialistilor. Nici denumirea ei nu este foarte uzitata.
Aceasta teorie este sustinuta si promovata de Anthony Smith. Ea e o critica la adresa teoriei moderniste si mai ales a constructivismului social, dar in acelasi timp ea nu se doreste a fi o intoarcere la vechiul perenialism sau primordialism.
Se vrea o teorie mai buna care sa se detaseze atat de erorile modernismului cat si de cele ale perenialismului.
Teoria poate fi vazuta ca o reactie la deconstruirea pe care a suferit-o conceptul de natiune.
Din punctual profului de vedere, e greu de spus daca aceasta critica reprezinta o noua paradigma, o noua teorie sau daca nu e decat un fel de lupta, de garda a vechiului perenialism cu conceptia modernista.
Smith pleaca de la urmatoarea problema: “ Daca natiunea nu e decat un artefact construit de elite, de ce totusi atat de multi oameni o percep ca pe o comunitate reala, straveche, naturala, chiar si astazi dupa ce a fost deconstruita de teoriile postmoderniste”.
Cum se explica forta acestei traditii?
Cum se explica numarul celor care se  sacrifice pentru natiunea lor?
Etno-simbolismul pleaca de la constatarea fortei pe care o au legaturile nationale. O forta care pune sub semnul intrebarii ideea ca aceste legaturi ar fi artificiale.

Cateva teme ale etno-simbolismului

•    Legaturi existente intre nationalism si natiunile moderne pe de o parte si etnicitatea culturala premoderna pe de alta parte.
•     Evidentierea legaturilor de continuitate dintre etnicitate si nationalism (Lucrarea: Originile entice ale natiunii – Anthony Smith).
•    Abordarea fenomenului national in durata lunga
•    Sublinierea rolului pe care il au miturile etnice, memoria colectiva a comunitatilor, simbolurile in formarea nationalitatilor.
Anthony Smith – aceste elemente de factura simbolica sunt factori de continuitate, de persistenta care releva vechimea sentimentelor nationale, legaturile dintre solidaritatile etnice si cele moderne.
Miturile, traditiile, simbolurile – sunt in atentia etno-simbolistilor, asemeni constructivistilor. Spre deosebire de constructivisti,  A Smith nu le considera traditii inventate create de elite pentru a-si consolida puterea. El apreciaza ca ele se transmit pe durata lunga, la nivelul maselor pentru a asigura pe termen lung coeziunea comunitatilor.
Nu limba, sangele, rasa asigura identitatea comunitatii, ci elemente simbolice ca miturile, sarbatorile.
Abordarea etno-simbolica – principalele elemente componente ale etnicitatii si natiunii nu sunt de natura demografica si politica ci socio-culturala si simbolica.
Etno-simbolismul admite ca nationalismul e un fenomen modern si ca unele dintre ele sunt recente pe scena istoriei. Etno-simbolismul subliniaza ca natiunile nu sunt create din nimic si incorporeaza antecedente etnice.
Exista mai multe modalitati de manifestare a continuitatii etnice. Aceste legaturi se manifesta in modalitati diferite.
In cazul unor natiuni ca evreii sau armenii, surprindem o continuitate remarcabila intre etnia din antichitate si natiunea moderna.
La altele sunt recurente, revin la suprafata in epoca moderna.
Al treilea caz – seamana cu ceea ce spune constructivismul. In unele cazuri – apropiere, insusire prin care influentele trecutului sunt incorporate de cele moderne. Vechile elemente sunt redescoperite de catre intelectualii moderni, care le valorifica din nou si le supun unei autentificari, unei asumari a trecutului.
Acest fenomen al insusirii trecutului ( A.S) seamana cu conceptul de inventare a trecutului a lui Hobsbown. Diferenta, Hobsbown pune accentual pe manipularea traditiilor de catre elite si primesc valori noi contemporane. A S subliniaza capacitatea  acestui trecut de a iesi din nou la suprafata, chiar daca elitele sunt cele care dau un plus de ajutor la procesul de autentificare.

Simbolurile sunt de doua feluri:
•    Elemente concret vizibile – limba, portul, ritualurile si artefactele traditionale ale unei comunitati.
•    Elemente invizibile – memoria unui trecut colectiv, miturile unei comunitati, traditiile si practicile institutionalizate legate de aceste legaturi simbolice.
Aceste elemente au atat o dimensiune subiectiva cat si una obiectiva.
Subiective – traditiile si povestile individuale.
Obiective – produc o structura de relatii sociale si institutional-culturale care persista de-alungul generatiilor, indifferent de traditia si perceptiile individuale. Deosebit d eimportante miturile si simbolurile – destinul si misiunea de factura divina a umanitatii, miturile patriei, miturile unei varste de aur. Asemenea mituri exista la toate popoarele.
Miturile originii si vechimii comunitatii pot sa fie reale, pot sa fie fictive, adesea ideologizate. Ele confera membrilor comunitatii un puternic sentiment de apartenenta, ele actioneaza ca si cand ar fi reale.
Membrii comunitatilor cred in ele cu toata taria si isi exprima originea si continuitatea in lumina lor.
A Smith incearca prin teoria etno-simbolista a natiunii sa realizeze o sinteza intre modernism si perenialism, indreptandu-si critica in special asupra constructivismului social, care e vazut ca o exagerare a paradigmei moderniste.
Evidentierea radacinilor etnice ale natiunii moderne, faptul ca o serie de elemente simbolice traditionale sunt incorporate in noile identitati nationale.
Pe de alta parte, daca vrem sa criticam etno-simbolismul, din perspective constructivismului, el e unilateral cand neglijeaza fatul ca vechile elemente simbolice sunt intotdeauna reinterpretate, investite cu o noua semnificatie care sa raspunda unor nevoi contemporane.
Pentru constructivisti, trecutul nu se incorporeaza in present de la sine, nu se transmite intr-o forma nemodificata, inghetata, ci doar filtrate prin grila subiectiva a intereselor si convingerilor noilor generatii.