Kosovo la un an de la proclamarea independentei

La un an de la proclamarea independentei (17.02.2008), situatia din Kosovo ramane marcata de incertitudini, dar si de sperante pentru ambele tabere.
Incertitudinile sunt mentionate si in raportul anual prezentat Congresului la 13 februarie de catre directorul comunitatii americane de informatii, Dennis Blair. Raportul anticipeaza ca situatia din Kosovo reprezinta in continuare unul din principalele riscuri de instabilitate in Europa in 2009. Conform documentului, principala provocare in domeniul stabilitatii va decurge din ‘’statutul politic inca nedefinit al minoritatii sarbe din Kosovo, in special in nordul statului(…)’’.

In opinia lui Blair, sustinerea deschisa a Belgradului pentru institutiile parelele sarbe din Kosovo a consolidat diviziunea de facto a Kosovo si ‘’frustrarea’’ albanezilor kosovari.Una din aceste institutii sarbesti din Kosovo este asa numitul parlament rezultat din alegerile care au avut loc in Serbia la 11 mai, scrutin pe care autoritatile kosovare si cele ale ONU l- au considerat ilegal si ilegitim, dar nu i-au impiedicat desfasurarea. Cei 53 de reprezentanti sarbi kosovari s-au intrunit prima data, in mod simbolic, la 28 iunie, la aniversarea bataliei cu turcii de la Kosovopolje din 1389, in orasul divizat Kosovska Mitrovita. Acest for al sarbilor kosovari reprezinta o sfidare pentru autoritatile de la Pristina, actionand in cooperare cu Belgradul si intarind astfel institutiile paralele sarbesti din Kosovo.

In acest sens, in contextul implinirii a unui an de la proclamarea independentei Kosovo, parlamentul sarbilor din Kosovo a adoptat o declaratie prin care proclama apartenenta Kosovo la ‘’un singur teritoriu inseparabil’’ al Serbiei, conform Constitutiei Serbiei si a Rezolutiei 1244 a Consiliului de Securitate al ONU. De asemenea, documentul respinge actiunile care proclama independenta Kosovo si formarea institutiilor ‘’asa zisului stat Kosovo’’, facandu se referire si la recent infiintata Forta de Securitate din Kosovo. In sfarsit, adunarea sarbilor kosovari cere Belgradului sa actioneze in instanta toate tarile care au recunoscut independenta Kosovo.Acest din urma aspect este mai greu de realizat, avand in vedere numarul destul de mare de tari care au recunoscut independenta Kosovo (55) si faptul ca Belgradul deja si-a trimis inapoi la post in toamna ambasadorii rechemati din tarile care recunoscusera independenta Kosovo.
Revenind la serviciile de informatii americane, in evaluarea lor acestea pleaca de la premisa ca declararea pasnica a independentei Kosovo a facut parte din ‘’evolutia pozitiva’’ a situatiei din Balcani in 2008. Dar declararea independentei Kosovo in sine se constituie intr-un factor al instabilitatii europene. Aceasta evaluare apartine tabarei prosarbe, in particular Rusiei, aliatul cel mai important al Belgradului in dosarul Kosovo. Intr-adevar, in urma cu un an, Dmitri Medvedev, candidat la presedintia Rusiei la acea vreme, avertiza ca Statele Unite genereaza instabilitate in Europa prin sprijinul acordat independentei Kosovo. Rusia a avertizat statele occidentale ca recunoasterea Kosovo ar putea declansa o reactie in lant in regiunile separatiste din Europa. Intr adevar, dupa criza din Georgia din vara lui 2008, Moscova, urmarindu-si propriile interese, a recunoscut independenta Abhaziei si Osetiei de Sud.

La randul sau, presedintele sarb, Boris Tadici, sustinea la inceputul anului 2009 ca Kosovo nu are nici un viitor in spatiul european ca stat independent, ci numai ca provincie a Serbiei. Referindu se la incidentele violente petrecute cu cateva zile inainte in Kosovska Mitrovita, dupa injunghierea unui adolescent sarb de catre doi etnici albanezi,. Tadici a subliniat ca ‘’Aceste iluzii, conform carora Kosovo sub control albanez poate deveni un stat respectabil si o zona civilizata, unde locuitorii pot trai liber indiferent de apartenenta lor etnica, nu se sustin’’. Starea de lucruri din acest oras din nordul Kosovo, impartit intre un nord sarbesc si un sud albanez, confirma inca o odata imaginea divizarii Kosovo intre cele doua comunitati. Din aceasta perspectiva, Pieter Feith, reprezentantul special al UE si seful Oficiului International Civil din Kosovo, sublinia la 14 ianuarie, ca reconcilierea interetnica trebuie sa fie prioritatea guvernului de la Pristina pe calea sa catre UE, preconizand ca a venit timpul ca institutiile kosovare sa ajunga in toate comunitatile din Kosovo.

Pozitia inflexibila a Serbiei de nerecunoastere a independentei Kosovo s-a concretizat in demersurile diplomatice ale Belgradului pe langa organizatiile internationale pentru ca acestea sa nu primeasca Kosovo in randurile lor. “Este foarte important pentru noi sa consolidam o majoritate care sa nu accepte independenta Kosovo, sa o adunam intr-un bloc care sa fie mai extins decat grupul de tari care fac acest lucru”, preconiza ministrul sarb de externe, Vuk Jeremici, la putin timp dupa proclamarea independentei Kosovo In particular, in ceea ce priveste Europa, Jeremici a anuntat la 2 februarie ca tara sa va bloca orice tentativa de aderare a Kosovo la Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa (OSCE), for care lucreaza pe baza consensului intre cele 56 de state membre. De asemenea, Serbia nu va accepta niciodata ca recunoasterea Kosovo sa fie “pretul pentru aderarea sa la Uniunea Europeana”, conform declaratiei din toamna trecuta a presedintelui Parlamentului sarb, Slavita Djukici-Dejanovici. Mai mult. inalti oficiali sarbi s-au intalnit la 21 februarie cu seful UNMIK, Lamberto Zannier, si au cerut implementarea planului de sase puncte pentru Kosovo adoptat de ONU in noiembrie, insa Pristina continua sa se opuna cu inversunare. “Daca planul nu este implementat, vom avea o criza de securitate – si de orice alt fel — foarte grava”, a avertizat Jeremic.

In Europa comunitara, chestiunea recunoasterii independentei Kosovo a creat probleme pentru conturarea unei pozitii comune in cadrul politicii externe comune. Astfel cinci tari membre din cele 27 , si anume Cipru, Grecia, Slovacia, Spania si Romania, nu au recunoscut independenta Kosovo, temandu-se pentru incurajarea unor eventuale miscari separatiste pe propriile teritorii. Divizarea UE pe problema Kosovo a fost luata in discutie in Parlamentul European, for care a adoptat, la 5 februarie, o rezolutie care cere tuturor natiunilor UE sa recunoasca Kosovo. Rezolutia cu caracter neobligatoriu, adoptata cu 424 voturi pentru, 133 impotriva si 24 de abtineri, recomanda celor cinci tari sa urmeze exemplul celorlalte state membre UE. De asemenea, PE a subliniat ca UE s-a angajat sa joace un rol principal in asigurarea stabilitatii din Balcani si si-a exprimat determinarea „de a asista dezvoltarea economica si politica a Kosovo prin oferirea perspectivelor clare de aderare la UE, asa cum a facut pentru intreaga regiune”. Astfel, UE considera ca prin extinderea sa asupra intregii regiuni a Balcanilor ar putea oferi o solutie problemei kosovare.

La randul lor, cu ocazia aniversarii unui an de la proclamarea independentei Kosovo, SUA si-au reiterat sprijinul pentru un Kosovo independent si multietnic. Acest sprijin al celui mai important sponsor al independentei Kosovo, a fost exprimat la nivel prezidential, Barack Obama trimitand o scrisoare de felicitare omologului sau kosovar, Fatmir Sejdiu.

In sfarsit, la 19 februarie, intr-un interviu acordat publicatiei belgradene ‘’Politika’’ premierul kosovar Hashim Thaci se astepta, optimist, ca Rusia sa recunoasca independenta Kosovo, chiar daca nu foarte curand, neexcluzand ca acest fapt sa se intample inainte ca autoritatile sarbe sa recunoasca independenta Kosovo.

Marius Teja

Bibliografie
www.mediafax.ro, 23.03.08, 08.11.08, 03.01.09, 13.02.09
www.hotnewsro,  02.02.09,17.02.09, 18.02.09, 19.02.09
www.setimes.com, 26.02.08, 14.01.09, 05.02.09
www.divers.ro, 22.01.09, 12.02.09