Suntem familiarizati cu actiunile extremei drepte romanesti in perioada interbelica referitoare la problema evreiasca, rasiala. Legionarii si alte organizatii politice au blamat deseori atitudinea autoritatilor fata de pericolul reprezentat de “influenta jidoveasca”. Evreii erau acuzati de monopol comercial, universitar, economic, cultural, etc. fiindca erau considerati responsabili pentru toate relele societatii si banuiti permanent de activitati conspirative.
Totusi foarte putin sa scris (pentru publicul general) despre radacinile intelectuale ale antisemitismului din Romania (Principate).
In decursul secolului al XIX-lea tema degenerarii rasei este regasita si in Principate. “Degenerarea” nu este folosita la nivel individual, ci doar colecvtiv – al rasei. Termenul nu este definit.
Exista doua tipuri de manifestare ale degenerarii: fizica (la tarani) si morala si intelectuala (la clasele sociale superioare). Acesta degenerare este cauzata (teoria epocii) datorita mizeriei, saraciei, lipsei igienei sau/si din considerente istorice – romanii erau degenerati cand i-au cucerit pe daci. Un alt argument ar fi cel demografic – scaderea populatiei romanesti.
Problema evreiasca este intalnita si in discursul medical. Ea apare in legatura cu problematica demografica: scadere populatiei romanesti si cresterea celei evreiesti.
Pe baza rapoartelor medicale elaborate de medici se fac statistici. Acestea concluzioneaza prin a sublinia pericolul depopularii si cresterii numarului evreilor in viitor. Deceniul 1880-1890 este considerat apogeul ostilitatii vs. evrei pana la crearea Romaniei Mari.
Propunerea de lege din 1868, in care evreii erau scosi din dreptul comun (nu aveau voie sa iasa in afara oraselor, sa presteze activitati agricole sau industriale) a fost intens discutata in epoca. In acelasi deceniu expulzari ale evreilor au fost efectuate de Bratianu si Kogalniceanu. “Am curatat satele de evrei prin toate mijloacele”. Masurile luate impotriva evreilor in aceasta perioada sunt administrative, legislative si au vizat in special Moldova, unde erau numerosi semiti. Din 1874 naturalizarea era accesibila pentru un numar mare de straini nu insa si evreilor datorita articolului 7 din Consitutie.
Evreii nu puteau fi profesori, avocati, medici (nu puteau fi platiti de statul roman), nu puteau fi salariati la CFR, sunt obligati sa presteze serviciul militar dar nu pot avansa decat la grad de sublocotenent. Totusi, sfarsitul secolului al XIX-lea evreii sunt carciumari, arendasi, medici (cabinete particulare) eludand legea.
Astfel paleta de suspiciuni vs. evrei era foarte mare: religioase (nu credeau in Hristos), economice, demografice.
Date statistice ne pot furniza unele explicatii privind teama, frica de evreime si pericolul demografic aratat de multi intelectuali romani: astfel in 1859, in judetul Iasi avem 47% din populatie evrei, 30% in Iasi, 6 orase secundare 26%, 60 de targuri – 50%, sate – 1.4% in toata Moldova 9%.
Recensamantul din 1899 ne ofera date mai sigure: 4.5% evrei din totalul populatiei in Romania, Iasi – 50.5%, 12 resedinte de judet in Moldova – peste 30%, 6 orase secundare – 39%, in toata Moldova 10.9%.
Dupa 1878, Marile Puteri conditioneaza recunoasterea Independentei Romaniei de modificarea articolului 7 din Constitutie. Din 1879 pentru prima data Carol I recunoaste si el problema evreiasca si pericolul reprezentat de evrei. Se propun mai multe variante spre modificare a articolui 7 dar nici una in spiritul Tratatului de la Berlin.
Se va opta pentru naturalizari individuale, nu pentru drepturi cetatenesti acordate tuturor evreilor. In octombrie 1879 conditiile pentru obtinerea naturalizarii erau restrictive.
Bilantul naturalizarilor intre 1880-1913 este de 529, sub 1% dintre evrei. In acesta perioada apar din ce in ce mai multe argumente rasiale vs. evrei si ca acestia ar forma un stat in stat. Slavici era virulent impotriva evreilor, el constituind una dintre zecile de voci intelectuale antisemite. El chiar a propus un program asemanator solutiei finale!
Si la inceputul secolului al XX-lea ponderea evreilor in economie era mare: mici comercianti 21% evrei; mici meseriasi 19.6% evrei; intreprinderi industriale peste 20% detinute de evrei; muncitori salariati 5.3% evrei. Numarul evreilor a fost deseori estimat gresit: Eminescu vorbea de 1.600.000 de evrei la mijlocul secolului al XIX-lea, cand in 1899 era numai intre 200.000 – 250.000).
Aceste cateva aspecte pot fi considerate originile aversiunii unor romani vs. evrei. Aceste atitudini au fost si sunt greu explicabile, dar rememorarea lor si dezbaterea lor ne poate produce un surplus de responsabilitate, atat de necesar in a evita greselile trecutului.
Horia Nasra
14 Responses to “Chestiunea Evreiasca – Origini.”
Sunt doua probleme cu articolul de mai sus:
1. Ideea de degenerare apare tarziu, catre 1900, pe plan romanesc, fiind importat din occident, unde isi facuse aparitia cu circa un deceniu mai devreme. Pe plan intelectual, regasim cea mai pura expresie in cartile lui A.C. Popovici, discursurile lui A.C. Cuza dar si altii. Receptarea de exemplu, a cartii lui Houston Stewart Chamberlain a fost foarte buna. Lupta rasiala si ideea de degenerare ce i se asocia este chiar bine definita, si nu are legatura cu chestiuni de igiena corporala sau monopol al evreilor in anumite branse profesionale.
2.o mica completare: evreii nu au fost scosi din dreptul comun. pur si simplu nu au fost niciodata in dreptul comun. odata cu recunoasterea Regatului Romaniei, nu li s-a acordat statutul de cetatean; faimosul articol 7 din Constitutia din 1866 garanta drepturi cetatenesti ce puteau fi obtinute doar pe plan individual. De asemenea, nu s-au operat doar expulzari, ci si pogromuri sub toleranta sau cu participarea armatei.
informeaza-ma te rog asupra pogromurilor care au avut loc in Romania impotriva evreilor in a 2-a jumatate a secolului al XIX-lea!!!!!!!au existat discriminari, o legislatie coercitiva si restrictiva, incidente reprobabile si condamnate de opinia publica internationala, abuzuri administrative, expulzari, dar pana la pogromuri mai este totusi un pas!!!!!!
Credeti-ma ca nu as inventa lucruri de o asemenea gravitate. Cititi cartile lui Carol Iancu sau Zigu Ornea ( The Romanian Extreme Right in the 1930′s); se fac numeroase mentiuni cu legatura la asemenea evenimente tragice ( desi majoritatea au avut o scara redusa si nu au fost lucruri frecvente, recurente).
Revin: in caz ca nu va sunt accesibile aceste publicatii, aveti si articolul de wikipedia referitor la istoria evreilor din Romania: http://en.wikipedia.org/wiki/History_of_the_Jews_in_Romania#1860s_and_1870s
face referiri la atrocitatile comise in perioada guvernarii PNL. Sa nu mai vorbim de ce s-a intamplat de exemplu in 1927 in Oradea, sau in 1940-41 la Bucuresti, Iasi, Dorohoi.
@Ana-Maria Vele
Cred ca a fost o mica neintelege. Serghei se referea la un statut al evreului conturat in a doua jumatate a secolului XIX, atunci cand Romania intra de fapt in istorie. Constitutia din 1866, extrem de liberala pentru vremea ei a fost totusi discriminatoare in privinta evreilor…chestiune semnalata de marile puteri in raporturile lor cu Ro (nu ca ei ar fi fost mai breji). Dar sa nu divaghez.
Serghei se refera, cand vb la pogromuri la sfarsitul perioadei intebelice. Alaturarea dintre cele doua momente ( a doua jumatate a sec XIX si sfarsitul anilor ’30) v-a facut pe dvs sa intelegeti ca sugera existenta pogromurilor in sec XIX. E doar o confuzie. O seara buna
Confuzia iti apartine. Pogromuri exista si in Vechiul Regat, in special dupa aplicarea proviziunilor tratatului de la Berlin. Vezi referintele de mai sus.
mea culpa – dreptul comun serghei… in cveea ce priveste existenta pogromurilor suntem pe aceeasi linie, serghei
scuzati-ma, insa v-as ruga sa nu amestecati perioadele si evenimentele istorice.de altfel, va asigur ca am studiat destul de bine autorii mentionati, in special lucrarile d-lui prof. Carol Iancu, pe care de altfel l-am cunoscut personal. ceea ce v-as sugera ar fi studiul surselor inedite si al arhivelor coroborate cu informatiile furnizate de bibliografia de specialitate. orice ati spune, nu ma puteti convinge ca au existat pogromuri contra evreilor in a 2-a jumatate a sec.XIX, este putin prea mult spus dupa parerea mea.asa cum am mentionat anterior, au existat foarte multe discriminari, abuzuri, atacuri asupra magazinelor si caselor evreilor, chiar si sinagoga din Bucuresti fiind distrusa, circulare restrictive etc, dar nu pogromuri.
cat despre incidentul reprobabil de pe Dunare, au existat mai multe versiuni, insa cert este ca 10 evrei au fost expulzati de autoritatile romane, turcii nu au vrut sa-i primeasca specificand ca teritoriul lor nu este unul pt azil, mai ales ca acesti evrei nu aveau resurse pt a se intretine. exista temerea ca se vor alatura bandelor bulgare, alt episod turbulent al perioadei, de aceea autoritatile otomane i-au trimis inapoi. romanii nu i-au mai primit si i-au aruncat in fluviu, 2 dintre ei nestiind inota, s-au innecat………nu contest culpabilitatea autoritatilor romane
as mai face o sugestie, la Berlin au existat reglementari, stipulatii, prevederi(whatever)……..dar nu proviziuni
Domnisoara, puneti mana pe carti si cititi si Leon Volovici, Andrei Sipercu pe langa cei doi mentionati mai sus. Pogromuri au existat, si nu cu 10 evrei ( dintre care doi s-au inecat). Nu mai puneti atata incredere si capital pe istoriografia traditionalista din Romania, care nu a studiat fenomenul indeajuns. As fi revenit cu alte indicatii bibliografice, dar din moment ce orice as spune, dvs. refuzati sa ma credeti, nu vad de ce ar trebui sa particip la aceasta discutie in continuare. Probabil ca si Alliance Israelite Internationale s-a implicat aiurea pentru evreii din Romania dupa 1878, din moment ce ei traiau bine-mersi si fericiti.
eu vorbesc despre sec. XIX si d-voastra de sec. XX, atunci cu siguranta au existat pogromuri contra evreilor, de aceea v-am spus sa nu amestecati perioadele istorice. nu ma bazez doar pe istoriografia romaneasca in asertiunile mele, ci si pe cea franceza. tocmai in inima Frantei se afla sediul Aliantei Israelite Universale inca din 1860 si sunt la curent cu unele interventii realizate de personalitatile marcante care au condus-o……chestiunea evreiasca am studiat-o si la ministerul de externe francez, dar reiterez ideea – in timpul sec.XIX
Andrei Oisteanu:
“The massacre in Galati
In the 19th century several accusations of this type reported in cities of Moldova (Iasi, Roman, Galati, Bacau, Piatra Neamt etc.) brought about serious consequences. The violent events that took place in Galati (Easter 1859) are typical: dead and wounded people were reported, synagogues were destroyed, rolls of the Law were burnt, houses were destroyed, shops were pillaged and the authorities, instead of punishing the instigators, arrested the Jews. The banker Rothschild himself pleaded with prince Cuza Voda asking that the Jews of Galati be protected.
Terrified by these events and not knowing whom to defend first, “the Jews massacred on Romanian soil or Romanians’ honour itself”, the scholar Ion Heliade-Radulescu wrote in an article entitled “Massacre in Galati”: “The people found fault in order to pillage, kill and commit the most cruel crimes; many Jews were murdered and more still were assaulted and beaten; their houses were broken into and pillaged. Two synagogues were broken into and looted, the holy pots, the Law or Torah were vandalized. The Jews don’t eat children in England, France, Germany, nor in any other places where people are the least bit civilized. Where else in this world are they accused of such a cruel deed? Where people are still barbarians or semi-barbarians. It is my most intimate belief that Jews are not and never have been known to eat people or children of any race or religion; their faith does not prescribe such an inhuman and barbaric principle; since the very beginning, their race was anything but a race of savages and cannibals.”
“Not even in Russia do Jews eat children”, wrote Ion Heliade-Radulescu in 1859. The Romanian scholar was wrong because in Russia, in the 19th century and even in the first decades of the 20th century, it was believed that Jews performed ritual child-killing. This was, in fact, the cause of the 1903 pogrom in Chisinau (a Russian city at the time) and of Mendel Beilis’ trial in Kiev (1911-1913).”
Articol interesant, dar cu unele inexactitati si omisiuni. Merci.
Va multumim pentru apreciere. Sper ca intr-un comment ulterior sa punctati mai exact respectivele inexactitati si omisiuni. Ne va ajuta sa evoluam. Va urez o zi buna.