Drepturile succesorale speciale ale sotului supravietuitor

Prin Legea nr. 319/1944, soţul supravieţuitor beneficiază în condiţiile art.5 şi de dreptul asupra mobilelor şi obiectelor aparţinând gospodăriei casnice, precum şi asupra darurilor de nuntă. Acest articol conferă soţului supravieţuitor un drept special, înlăturând de la moştenire, cu excepţia descendenţilor, pe ceilalţi moştenitori legali.
Mobilierul şi obiectele aparţinând gospodăriei casnice
1.1 Condiţii speciale
Aşa cum am arătat, legea 319/1944 îi recunoaşte soţului supravieţuitor, în afara părţii sale succesorale, şi un drept special de moştenire, însă pentru aceasta trebuie îndeplinite doua condiţii:
- să nu vină în concurs cu descendenţii defunctului (clasa I) ;
- de cujus-ul să nu fi dispus de partea sa din aceste bunuri prin liberalităţi.
a) din dispoziţiile art. 5 rezultă faptul că soţul supravieţuitor nu poate beneficia de acest drept dacă este chemat la moştenire împreună cu descendenţii defunctului indiferent de numărul acestora, prin urmare aceste bunuri vor intra în masa succesorală şi se vor împărţi la fel ca şi celelalte bunuri ale moştenirii, adică potrivit câtimei cuvenite fiecăruia din ei (1/4 pentru soţul supravieţuitor şi 3/4 pentru ceilalţi moştenitori).
Dacă soţul supravieţuitor este chemat la moştenire împreună cu alte clase de moştenitori legali, ascendenţii sau colateralii, aceste bunuri i se vor cuveni numai lui în totalitate. Deci aceste bunuri vor fi culese de soţul supravieţuitor peste cota sa succesorală din celelalte bunuri.
b) Dreptul soţului supravieţuitor asupra mobilelor şi obiectelor aparţinând gospodăriei casnice nu are în vedere totalitatea acestor bunuri, ci, conform principiilor care guvernează instituţia căsătoriei, doar partea de cujus-ului din proprietatea comună, precum şi bunurile proprii ale acestuia. Bunurile proprii ale soţului supravieţuitor precum şi partea sa din bunurile comune îi aparţin cu titlu de proprietate, deci nu fac parte din masa succesorală, nepunându-se problema acestora.
Poate apărea însă situaţia ca soţul decedat să fi înstrăinat partea sa din aceste bunuri prin liberalităţi între vii sau pentru cauză de moarte (legate făcute prin testament), soţul supravieţuitor nefiind rezervatar în ce priveşte bunurile de la art. 5. trebuie însă precizat că dreptul special al soţului supravieţuitor poate fi înlăturat numai dacă testatorul a dispus aceste bunuri în mod expres, nu şi dacă a folosit doar termeni generici ca de exemplu „orice averi” sau „toată averea”, în literatură considerându-se că se au în vedere doar celelalte bunuri din masa succesorală, nu şi mobilierul şi obiectele aparţinând gospodăriei casnice .
Dacă soţul decedat a dispus de partea sa chiar în favoarea soţului supravieţuitor, nu se pun probleme deosebite, deoarece acestea vor fi oricum dobândite mai târziu, fie acceptând legatul, fie în baza art. 5 din lege .
Este însă posibil ca defunctul să dispună (însă în mod expres aşa cum am arătat) de aceste bunuri prin liberalităţi (donaţii) făcute în favoarea fie a unei terţe persoane, fie dispunând ca acestea să se includă în masa succesorală, deci în favoarea tuturor moştenitorilor. În aceste cazuri este evident că bunurile nu vor mai putea fi dobândite în exclusivitate de soţul supravieţuitor în virtutea dreptului special conferit de art.5, ci vor fi împărţite corespunzător între acesta şi celelalte categorii de moştenitori.
Cu toate acestea, soţul supravieţuitor, fie rezervator în ce priveşte dreptul la moştenire, ordinar, are posibilitatea de a-şi întregi rezerva succesorală, deoarece toate bunurile lăsate prin legat sau donate – deci şi aceste bunuri – vor fi incluse în masa de calcul pentru stabilirea rezervei cuvenite soţului supravieţuitor sau a părinţilor dacă este cazul, întrucât prin înlăturarea dreptului special, se va forma o singură masă succesorală ce va urma regulile devoluţiunii legale.
În sfârşit, trebuie precizat şi faptul că, printr-o decizie a Tribunalului Suprem din 1983 s-a stabilit că dreptul special al soţului supravieţuitor nu se poate pierde ca sancţiune a faptului că a dat la o parte sau a ascuns unele din aceste bunuri ( art. 703 din Codul civil), deoarece moştenitorii cu care vine în concurs oricum nu au nici un drept asupra acestor bunuri .
1.2. Se mai poate pune însă şi problema căsătoriei putative din cauză de bigamie, caz în care nu se mai poate aplica soluţia împărţirii în modul egal a bunurilor ci în funcţie de afecţiunea lor concretă în cadrul gospodăriei casnice. Astfel, fiecare din cei doi supravieţuitori – unul din căsătoria putativă, vor culege bunurile gospodăriei lor comune cu defunctul, fără a se ţine cont de valoarea acestora .
1.3. Noţiunea de mobile şi obiecte aparţinând gospodăriei casnice.
Legea nu dă o definiţie a acestor bunuri astfel încât a revenit în sarcina practicii judecătoreşti şi a doctrinei de a preciza înţelesul concret al art. 5. Potrivit deciziei de îndrumare a Plenului Tribunalului Suprem nr. 12 din 30 decembrie 1968, sunt bunuri ce aparţin gospodăriei casnice în sensul Legii nr. 319, numai bunurile care prin natura şi afectaţiunea lor sunt destinate a servi în cadrul gospodăriei casnice şi care au fost folosite efectiv în acest scop, corespunzător nivelului de trai al soţilor, chiar dacă nu satisfac o necesitate ci doar o comoditate sau o plăcere comună a soţilor , neinteresând provenienţa acestor bunuri .
Cu alte cuvinte, aceste bunuri, pentru a fi considerate ca făcând parte din gospodăria casnică, trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:
a) să fie bunuri mobile; imobilele, fie chiar prin destinaţie, nu fac parte din această categorie;
b) aceste bunuri să fi fost afectate efectiv folosinţei în comun al soţilor, acest lucru stabilindu-se în funcţie de afectaţiunea concretă, nu după natura lor; bunurile care au servit exercitării unei profesiuni sau îndeletniciri profesionale unuia din soţi sau ambilor soţi (dacă au avut o îndeletnicire comună) sunt excluse din gospodăria casnică (Tribunalul capitalei – dec.civ.nr. 3109 din 1956).
c) afectarea bunurilor unui scop gospodăresc să fi fost efectiv îndeplinită; afectaţiunea să fi fost concretă şi subiectivă, iar nu una abstractă şi obiectivă , ţinând seama de nivelul de trai al soţilor .
d) bunurile să aibă doar o valoare uzuală; sunt excluse bunurile cu caracter special cum ar fi obiectele de artă şi obiectele rare, de o valoare deosebită: automobile, tablouri, bijuterii, colecţii de artă.
e) s-a afirmat că pot face parte din categoria acestor bunuri şi mobilele necorporale cum ar fi de exemplu creanţa de despăgubire pentru stricăciunile cauzate mobilierului sau obiectelor gospodăriei casnice sau indemnizaţia de asigurare plătită în virtutea unui contract de asigurare facultative complexă al gospodăriilor persoanelor fizice; aceasta deoarece sumele astfel obţinute iau locul bunurilor în virtutea subrogaţiei reale cu titlu universal .
Având în vedere condiţiile cumulative ce trebuie îndeplinite de acestea, rezultă că nu pot face parte din categoria bunurilor destinate gospodăriei casnice cele procurate în alt scop decât cel al folosinţei comune, ca investiţiile sau donaţiile, şi de asemenea, bunurile procurate după o eventuală separaţie în fapt a soţilor ; nu vor fi incluse nici bunurile aparţinând gospodăriei ţărăneşti precum animale de muncă şi de producţie şi uneltele specifice, deoarece:
- acestea invocă ideea de profesionalism şi, aşa cum am arătat (lit.b), bunurile destinate exercitării unei îndeletniciri, fie şi comune, nu pot face parte din categoria obiectelor aparţinând gospodăriei casnice;
- cum aceste bunuri sunt legate de cultivarea sau exploatarea terenurilor agricole, deci pot fi considerate imobile prin destinaţie, este normal ca ele să urmeze regulile generale ale moştenirii (Legea nr. 18/1991); ar fi şi inechitabil faţă de ceilalţi moştenitori deoarece le-ar micşora în mod nejustificat, având în vedere condiţiile gospodăriei ţărăneşti, dreptul lor asupra moştenirii.