Apostolii Terorii. BRIGATE ROSSE (BR) – Brigazile Rosii.

Înfiinţat în 1970 prin concentrarea aripii ultraradicale a comuniştilor şi sindicaliştilor italieni, grupul terorist a rămas în istoria recentă a terorismului european ca unul dintre cei mai eficienţi actori de pe scena terorii.

Obiectivele iniţiale ale organizaţiei se orientau spre statul italian, vizând schimbarea sistemului de guvernare prin violenţă. Paralel cu această orientare, teroriştii acţionau şi pentru a distruge corporaţiile internaţionale. Începând cu anii 1980-81, grupul îşi va adăuga un nou obiectiv: lupta împotriva prezenţei NATO pe teritoriul italian şi prin extindere, în Europa.

Operaţiunile predilecte grupului erau răpirea ori asasinarea de politicieni, oameni de afaceri, funcţionari publici, dar şi provocarea unor atentate ce vizau producerea unui număr cât mai mare de victime. Bomba rămâne şi pentru radicalii italieni instrumentul de bază.

Structura organizaţională a Brigăzilor Roşii, este mixtă. Diferite grupuri combatante ale organizaţiei pot opera relativ independent, dar în caz că primesc noi ordine de la Direcţia Strategică ori Comitetul Executiv, ele trebuie imediat executate.

La baza grupului stau „coloanele” divizate în „brigăzi” şi „fronturile”. Brigăzile cuprindeau un număr de 4-5 membrii, iar coloanele coordonau activitatea brigăzilor printr-un comandament format din 5-6 membrii.

Comitetul executiv, are rolul de a examina şi aproba  propunerile „fronturilor”. El se reunea în caz că organizaţia era supusă vreunui pericol sau când se pregătea o acţiune de proporţii. În atribuţiile lui intrau şi legăturile externe ale grupului (ETA, RAF, filiera arabă).  Direcţia Strategică, avea un rol ideologic şi organizaţional, întrunindu-se la 6 luni, când decidea anumite măsuri disciplinare ori financiare.

Brigăzile Roşii „nu erau organizate pe criterii de specialitate funcţională deoarece considerau că în acest mod grupul se poate fragmenta”1.

Conducătorii grupului nu aveau prerogative separate de restul membrilor, egalitatea în organizaţie fiind un principiu de bază. Astfel a fost arestat fondatorul BR, Mario Moretti în timp ce încerca să recruteze un simpatizant.

Profilul social al membrilor BR era variat, cea mai mare parte a membrilor provenind din rândul muncitorimii. Un studiu efectuat la jumătatea anilor `80 ne oferă următoarele explicaţii în ceea ce priveşte alcătuirea socială a membrilor BR: criminali – 5,2%, muncitori – 29,8%, studenţi- 26,7%, militari (incluzând ofiţerii) – 1,2%, vânzători, mici înteprinzători – 2,6%, profesori – 9,8%, profesii liberale – 5,4%, industriaşi, aristocraţi, manageri – 0,7%, alţii – 18%2.

Cei mai mulţi dintre militanţi BR erau tineri între 20-30 de ani, iar majoritatea erau bărbaţi, raportul fiind 5/1 în defavoarea femeilor.

Sursele financiare ale organizaţiei, proveneau din rândul membrilor, de la state sponsor gen Libia s-au suport logistic din partea unor servicii secrete (cel iugoslav de exemplu) ori diverse persoane particulare înstărite, susţinătoare a cauzei revoluţionare, Giangiacomo Feltrinelli fiind principalul exponent.

Iniţial BR, nu au lansat atentate teroriste asupra persoanelor ci proprietăţilor. Explodarea unor bombe în clădiri noaptea, ori incendierea de parcări de automobile sunt doar câteva acţiuni incipiente ale grupului.

Una dintre acţiunile mediatizate ale BR este răpirea scriitorului Leonardo Sciascia, în 18 aprilie 1974 în Genoa.

După 1976, BR vor recruta un număr mare de membrii profitând de alunecarea în derizoriu a diverso organizaţii de stânga, mulţi membrii provenind din mişcări gen: „Puterea Muncitorească”.

În 16 martie 1978 Italia este şocată datorită veştii răpirii lui Aldo Moro, preşedintele partidului italian al democraţiilor-creştini. Răpirea sa realizat în ziua când Moro trebuia să asiste în Parlament la votul privind învestitura noului guvern, ce urma a fi un executiv de uniune naţională, proiectul fiind conceput chiar de Moro, după ce reuşise să-i convingă chiar şi pe comunişti să accepte planul. Presa era informată că preşedintele urma să fie judecat de un „tribunal al poporului”. În 10 mai 1978, corpul lui Aldo Moro este găsit în urma unui anunţ anonim într-un portbagaj de Renault.  La câteva luni după nefericitul eveniment, în 11 septembrie, şeful BR Corrado Alunni (30 ani) a fost arestat datorită unei confuzii, autorităţile crezând că el l-a ucis pe Aldo Moro. Chiar şi aşa „prada” a reprezentat un succes pentru autorităţi.

În acelaşi an, anchetatorii au descoperit arme şi documente ale Brigăzilor Roşii, într-o ascunzătoare. Raportul autorităţilor prezentat opiniei publice după studierea celor descoperite releva următoarele aspecte: BR beneficiau de un excelent suport operaţional,  şi de un lanţ de ascunzători. Un important „parc” de maşini furate era la dispoziţia grupului. Un important număr de buletine şi paşapoarte false sau furate erau la îndemâna teroriştilor.

În 1980-81 autorităţile estimau că BR trebuia să aibă un efectiv de 700-800 de membrii şi complicitatea a circa 50.000 de simpatizanţi. S-au descoperit şi legăturile BR cu Nucleele Armate Proletare(NAP).

Începând cu anul 1984, în cadrul grupului s-au format două curente de opinie privind strategia viitoare a grupului: primul curent prevedea că doar prin acţiunea teroristă se poate produce revoluţia, al doilea curent fiind mai puţin leninist şi considerând că o revoluţie nu este posibilă decât dacă societatea nu este pregătită politic în prealabil. Această situaţie a dus la fragmentarea grupului, fiind de acum înainte împărţit în două fracţiuni: Partidul Comunist Combatant (BR – PCC) şi Uniunea Combatanţilor Comunişti (BR – UCC).

Grupul este responsabil şi pentru răpirea generalului american James Dozier în 1981 şi asasinarea lui Leamon Hunt, şeful Forţei Multinaţionale de pe muntele Sinai.

Din 1988 grupul nu a mai reportat acţiuni teroriste deoarece mulţi membrii ai săi au fost arestaţi de poliţie iar sprijinul extern acordat BR sa diminuat substanţial.

În 2 septembrie 1996, grupul va provoca un nou atentat după mulţi ani de inactivitate, trei indivizi trăgând cu arma dintr-o maşină furată şi aruncând o grenadă în baza americană Aviano din Italia. Nu s-au produs pierderi de vieţi omeneşti ori materiale. Atentatul este revendicat de BR, poliţia confirmând acest aspect după mai multe săptămâni.