Tito pana a ajunge marele lider comunist din timpul Razboiului Rece, trece prin mai multe faze, toate fiind insa influentate de principiile sale socialiste. Fie ca a fost lider sindical, agent al NKVD, luptator impotriva ocupatiei germane sau presedinte al Iugoslaviei, Iosip Broz Tito nu si-a uitat influentele “rosii”.
Aparitia lui Tito in peisajul politic est-european reprezinta o noutate pentru tipicul omului politic comunist. Istoriografia acrediteaza ideea conform careia partidele comuniste, in aparenta, se centrau pe aparatul de partid si nu pe lideri. Liderii erau necesari, conform ideologiei socialiste, dar nu erau de neinlocuit, in general, acestia reprezentand o creatie a partidului. Conform acestor premise, putem trage concluzia ca in cele mai multe cazuri comunismul a creat liderii si nu viceversa.
Presedintele iugoslav Iosip Broz Tito reprezinta o exceptie, el fiind artizanul instaurarii noii ordini socialiste in Iugoslavia.
El cocheteaza cu ideologia socialista inca din perioada interbelica, perioada in care suportul popular pentru partidul comunist era demn de luat in seama. Alegerile din 1920 confirma rolul acestui partid in viata politica iugoslava prin obtinerea a 59 de mandate. In acest moment partidul comunist devine a treia forta politica din Iugoslavia.
Membru al partidului comunist, Tito sufera sicane odata cu scoaterea miscarii inafara legii, in 1921. Incepand cu acest moment duce o viata dezordonata, mutandu-se des datorita convingerilor sale politice. Isi manifesta simpatiile procomuniste prin ocuparea unor functii sindicale, in aceasta calitate fiind si initiatorul unor greve. La sfarsitul deceniului trei se muta la Zagreb si ajunge secretar al sindicatului muncitorilor metalurgisti din Croatia. In toata aceasta perioada ramane apropiat de partidul comunist iugoslav care avea sediul la Viena, ajungand membru in biroul politic in 1934.
Din 1935 paraseste Iugoslavia pentru a calatori in URSS unde va activa in cadrul Cominternului si al serviciilor secrete sovietice.
Asasinarea liderului comunist sarb Milan Gorkic in 1937, la ordinul lui Stalin, il aduce in prim plan pe Tito, el fiind sustinut de URSS pentru preluarea functiei de secretar general al partidului. Odata cu intrarea in atributiile noii functii, Tito reorganizeaza partidul urmand fidel instructiunile Moscovei.
Izbucnirea Primului Razboi Mondial il gaseste pe Tito in functia de Secretar General al Partidului Comunist Sarb. Tito nu reactioneaza la atacul german asupra Iugoslaviei si urmeaza directiva Moscovei, Stalin incercand sa nu manifeste ostilitate la adresa actiunilor germane datorita pactului de neagresiune semnat in august 1939 de ministrii de externe ai Germaniei si URSS-ului.
Momentul de actiune impotriva agresiunii germane se produce dupa declaratia de razboi a Reichului impotriva Uniunii Sovietice. La 4 iulie 1941, Tito convoaca o intrunire a Comitetului central al Partidului Comunist, este numit “Comandant Militar” si se declanseaza revolutia comunista .
Primele ciocniri incep la data de 7 iulie cand partizanii sarbi incep hartuirea armatei germane de ocupatie. Partizanii reusesc sa elibereze parti din teritoriu, succese care aduc, ca represalii, din partea armatei germane, uciderea populatiei civile (100 de sarbi pentru fiecare german ucis si 50 de sarbi pentru fiecare ranit).
Partizanii comunisti erau o forta bine organizata, ei preocupandu-se si de organizarea politica a teritoriilor eliberate, creand asa numitele Comitete Populare .
La 4 decembrie 1943, Tito proclama un primul guvern provizoriu democratic. Actiunile politice si militare ale partizanilor comunisti vor fi recunoscute de marile puteri in cadrul Conferintei de la Teheran, moment esential de legitimare internationala a lui Tito.
Lupta dusa de partizani a fost foarte dificila, insusi Tito fiind de trei ori aproape de moarte, scapand ca prin minune din multiple ambuscade ale armatei germane.
Pana in anul 1945, partizanii, alaturi de alte miscari de rezistenta antinazista, reusesc sa elibereze o parte importanta din teritoriul Iugoslaviei. Puterea lor insa, era insuficienta pentru a infrunta fatis armata germana, actiunile limitandu-se la lupta de guerilla. Momentul determinant al luptei impotriva agresorului german este data de 5 aprilie 1945 cand Tito semneaza o intelegere cu URSS, prin care Moscova oferea asistenta militara. Ulterior partizanii isi unesc fortele cu armata rusa aflata in ofensiva si reusesc eliberarea Iugoslaviei.
Preluarea puterii in Iugoslavia de catre partidul comunist reprezinta un caz izolat in comparatie cu celelalte tari est europene. Daca in cazul vecinilor alegerile sunt fraudate pentru a consfinti victoria comunistilor in Iugoslavia acestea sunt preponderent legale. Totusi si in acest caz comunistii sicaneaza adversarii arestandu-i sub acuzatia de colaborationism, interzic ziarele si opresc adunarile necomuniste .
Dupa victoria in alegeri Tito devine prim-ministru si ministru al afacerilor externe , iar in noiembrie 1945 proclama o noua Constitutie .
Noul conducator al Iugoslaviei devine un lider comunist atipic care beneficiaza de suportul maselor si nu accepta neconditionat sustinerea si protectia Moscovei.
Ca Tito a fost creatorul de comunism in Iugoslavia o demonstreaza si faptul ca, pe fondul caderii comunismului in Est, acest stat s a destramat la zece ani de la moartea sa, cand a lipsit personalitatea sa pentru a tine unite mai multe etnii si confesiuni.
- spam
- offensive
- disagree
- off topic
Like