Istoria Națiunilor și a Naționalismului în Europa, este una dintre multele lucrări de excepție ale politologului Guy Hermet. Această lucrare se încadrează în lunga serie de studii referitoare la democrație, totalitarism, politică comparată. Tema prezentată de autor a fost bine primită de publicul român ținând seama de importanța ei cât și de lipsa lucrărilor ce tratează acest subiect.
Metoda de reflecție a politologului Guy Hermet este comparatistă, în descrierea problemelor simțindu-se o afinintate conservatoare și o apropiere față de ideea de Europa.
Cartea oferă cititorului ideea de națiune și naționalism într-o succesiune de faze istorice ce pleaca din negura epocii moderne când în zorile dimineții se nasc primele națiuni și până în plin secol XX, cu toate aspectele și consecințele sale pre si post celei dea doua conflagrații mondiale.
Hermet împarte imaginar Europa în trei arii cultural-politice: Europa Occidentală (Vestul), Meridionala și una Orientala (Estul). Autorul recunoaste totuși că este dificil de trasat o linie imaginară între cele trei spații și cu atât mai mult sa o încadreze pe cea Meridională. Astfel Estul este văzut ca fiind un imperium (conservator), dominat de otomani și ruși, Vestul ca o feudalitate capabilă să nască particularisme generatoare apoi de națiuni plus elementele sale dinamice reprezentate de urbanism si burghezie. Ultima Europa, cea Meridională este un mixtum enigmatic, fluctuant in continua metamorfoza. Intre Vest si Centru se mai pune problema si unei diferențieri între națiune și naționalism: În Vest națiunea ia tipul contractual si naționalismul cel politic, in Centru națiunea si naționalismul i-au tipul etnocultural.
