Termenul ideologie este definit in sens general de Dictionarul explicativ al limbii romane ca: Totalitatea ideilelor si conceptiilor care constituie partea teoretica a unui curent, sistem etc. In consecinta discutia noastra se va concentra pe latura teoretica a relatiilor si politicilor internationale incercand sa lamureasca problemele pe care le intampina istoricii relatiilor diplomatice in intelegerea mecanismelor mentale ce anima actiunile “factorilor de politici de decizie“. Discutia noastra se va concentra pe un articol (Ideology and US Foreign Policy), semnat de Michael H. Hunt, profesor de istorie la Universitatea Carolinei de Nord.
Autorul pleaca de la premisa ca pentru a intelege si influenta mediul in care actioneaza un factor de decizie, acest mediu trebuie definit, teoretizat si implicit simplificat. Toate aceste actiuni au ca scop claritatea si crearea unei viziuni macrocosmice asupra sistemului, limitele inerente oricarui individ facandu-l sa nu poata intelege lucrurile in toata complexitatea particularitatilor lui.
In general de teoretizarea acestui mediu se ocupa specialistii in studii politice insa diferentele de viziune si definitiile propuse sunt de multe ori obstacole puse in fata istoricului. De asemenea plecarea intr-un demers stintific de la premise false consecinta a neintelegerii acestor teoretizari poate cauza esecul acelei intreprinderi deci istoricul este obligat sa inteleaga cat mai bine si cat mai explicit aceste mecanisme folosite de teoreticieni.
Autorul ne propune o definitie a ideologiei: Un set de credinte si premise interdependente care reduc complexitatea unui segment al realitatii la termeni usor de inteles si care sugereaza metode potrivite pentru a interactiona cu acea realitate. In consecinta conform propriei viziuni autorul sugereaza ca ideologiile politicilor externe reprezinta un set de credinte si valori care fac relatiile internationale inteligibile si luarea deciziei posibila. Definirea acestor chestiuni nu pune pe istoric in fata intrebarii: ideologia influenteaza factorii de decizie? ci mai exact ce ideologie si in ce sens influenteaza ea pe acesti factori. Factorii de decizie pot adera a seturi de valori si ideologii diferite care influenteaza diferentiat luarea de decizie. Aici este dificultatea istoricului care este obligat sa urmareasca experientele formative ale unui factor de decizie pentru a-i intelege mecanismele mentale. Deasemenea limbajul diplomatic poate avea conotatii diferite, particulare pentru fiecare persoana in parte astfel ca orice sursa analizata trebuie facuta prin filtrul mental al celui ce a scris-o. O alta componenta in studiul unui factor de decizie este retorica sa care trebuie analizata minutios, impreuna cu simbolistica pe care o foloseste. Exista tipuri de ideologii emanate de diferite sisteme culturale, astfel ca pentru a le putea intelege, trebuie sa se cerceteze acele culturi si sa se decodifice structurile mentale. Autorul gaseste unele hibe in capacitatea unui sistem cultural de a releva total descendenta unei ideologii, acesta vazandu-le amorfe, mult mai putin dinamice. Studiile neo-marxiste arata in opinia istoricului mult mai clar procesul de creare a unei ideologii, si premisele principale de la care pleaca.
Se propune o analiza foarte atenta a ideologiilor, concentrarea pe structurile profunde ale unor astfel de constructii, si care transcend planul informational, explicativ. Trebuie studiat limbajul folosit, retorica. In acest demers ne este propusa noua istorie cultural, care in opinia lui Hunt, este utila istoricului diplomaticii deoarece arata foarte clar conceptele cu care factorul de decizie opereaza.
Ideologia nu poate fi inteleasa independent de mediu, ea nu este autonoma, factorii de decizie fiind influentati de mediul exterior. Pentru a decripta tipul de gandire al unui factor de decizie, sau a descrie o decizie in sine este esential sa se depaseasca nivelul documentarii, al studierii arhivelor care ofera informatii directe despre un eveniment si sa se concentreze si asupra marilor linii directoare ale unei societati, care adeseori influenteaza decisiv decizia. Decizia este in opinia mea influentata de mediu in doua sensuri: o data datorita experientelor formative ale policy makerului in cadrul societatii (educatie, mentalitati) iar in al doilea rand pe termen mult mai scurt din cauza influentelor de moment.
Noua viziune asupra ideologiei, ca un complex de principii ancorate puternic in realitatile sociale si economice ale unei zone ofera o imagine mai apropiata de realitate prin comparatie cu abordarea traditionalista a acesteia. Pana de curand ideologia nu a fost inserata masiv in interpretarea relatiilor externe ale statelor, istoricii preferand sa studieze ideile politice ale factorilor de decizie dezarticulat, neincadrandu-le in ideologii. Realistii au incercat pentru prima oara sa se axeze pe latura ideologica a studiului relatiilor externe insa ei vedeau ideologia ca fiind apanajul strict al statelor totalitare, USA neaplicand in viziunea acestora un astfel de sistem. In contradictie cu realistii apar in anii ’60, ’70 istorici asociati noii stangi ca William Appleman Williams care sustin ca ideologia este strans legata si in US de manifestarile exterioare ale statului. Aceasta teorie a fost respinsa de realisti.
O alta abordare asupra ideologiei o au istoricii corporatisti americani care leaga sistemul economic corporatist american de politica si chiar decision-making in politica externa. Ei au conturat ideea ca o societate economica de tip corporatist va reflecta acest model si in politica externa.
Alti istorici inafara de cei dedicati istoriei diplomaticii au adus in istoriografia americana contributii la studiul si intelegerea ideologiei. Istoricii specializati in cultura americana au propus noi idei precum importanta republicanismului in dezvoltarea politicii externe americane. Ca un exemplu cei ce au studiat razboiul din Vietnam au putut crea legaturi intre interventionismul american si societate, lucru pe care cercetatorii arhivelor l-au omis. Alte lucrari relevante pentru acest domeniu vin din zona studiilor interdisciplinare cu o puternica emfaza pe istoria culturala. Lucrari ce trebuie mentionate vin si din directia stiintelor politice, datorita studiilor teoretice asupra relatiilor externe si internationale. Referitoare la SUA sunt si lucrari ale unor istorici britanici care contureaza relevant imaginea politicii americane oferind o perspectiva exterioara dar in acelasi timp solida.
Aplicarea ideologiei in studiul relatiilor externe a fost respinsi de o parte a istoricilor diplomatiei datorita simplificarilor inerente creari unei ideologii. Acestora le este teama ca rezumand si simplificand se pot pierde informatii si abordari esentiale fata de alte abordari. Aceasta teama nu ar trebui insa sa ii opreasca pe cercetatori in demersul lor ci sa ii faca sa inoveze, sa exploreze noi directii si sa fie creativi. De asemenea unii istorici sunt sceptici in aplicarea unei astfel de abordari datorita complexitatii unor termeni tehnici care insa pot avea o latura ideologica foarte puternica (power politics, containment ). Numerosi istorici ai diplomatiei, axati pe studiul arhivelor au respins studiul ideologiei , ei preferand sa se axeze pe o abordare mai ingusta a factorilor ce determina politica externa. Ei releva importanta aparatului birocratic, a tehnicienilor, a mecanismului de luare si aplicare a deciziei preferand o astfel de abordare uneia conceptuale.
Cu toate ca exista si astfel de viziuni contrare, studiul ideologiei in cadrul istoriei diplomaticii este foarte intens, datorita avantajelor pe care aceasta abordare o creaza istoricilor. Ideologiile sunt fundamentate pe seturi de valori ce vin din mai multe zone ale spectrului public: social , economic , in consecinta ele reprezinta simplificari ale felului in care o anumita comunitate gandeste si traieste.
