Creditul bancar apare ca un sistem de relatii intre intreprinderi si banci, in cadrul caruia mijloacele baneşti ale intreprinderii devenite temporar disponibile in conturile bancare ale acestor intreprinderi, ca si cele ale sistemului financiar care se elibereaza, de asemenea temporar, in cursul operatiilor acestui sistem devin, în urma mobilizării lor de catre banci, resurse ale sistemului de credit si sunt folosite prin redistribuire la acordarea de credite economiei.
Pe langă functia distributiva creditul indeplineste si functia de emisiune, de injectare a unui volum suplimentar de bani in economie, alcatuind de fapt principalul volum de mijloace de plata din circuitele economice. Functia de emisiune a creditului e indispensabila într-o economie dinamica in care activitatea de productie si circulatie are nevoie de un volum sporit si, in acelasi timp, elastic de instrumente banesti. Politica de credit a bancii constituie in acelasi timp şi politica ei de emisiune (Z. U. Attlas).
Utilizarea creditului ca instrument de creatie monetara si implicit de reglare a dinamicii productiei si circulatiei poate constitui germenul unui dezechilibru in economie, in sensul sporirii mijloacelor banesti peste necesarul obiectiv reclamat de productia si circulatia marfurilor.
Sistemul de credit grabeste dezvoltarea materiala a fortelor productive si stabilirea pietei mondiale, a caror creare ca baze materiale ale noii forme de productie pana la un anumit nivel constituie sarcina istorica a modului de productie capitalist. Puterea creditului incarnata in aceea a bancilor care colecteaza si imprumuta fondurile la scara sociala, pare sa fie expresia puterii banilor, confundata mai mult sau mai putin in aceea a capitalului.
Prin natura operatiilor pe care le efectueaza, riscurile pe care si le asuma, bancile constituie unul din segmentele cele mai importante ale vietii economice si sociale.
Gabriel Horia Nasra
