Ce este terorismul? (I)

 Terorismul este cea mai dezbatuta problema a inceputului de secol XXI . Diversi specialisti: militari, personal angrenat în structurile de securitate, sociologi, psihologi, filozofi, juristi, istorici, etc. acorda acestui „cancer social” mii de interpretari in functie de pregatirea profesionala ori propriile optiuni politice.
Notiunea de „terorism” este un derivat al cuvantului „teroare”(origine latina: terror, terroris). Intrebuintarea intelesului actual al termenului, isi are originile din 1798, in Dictionarul Academiei Franceze, ca „sistem, regim al terorii”1Teroarea se manifesta printr-o stare de teama extrema, ce provoaca, spaima, groaza şi frica. Sufixul „ism” denota caracterul sistematic al terorii. Astfel din punct de vedere etimologic „terorismul”, reprezinta practicarea sistematica a terorii.
Teroarea este un fenomen psihologic natural, ce survine din diverse cauze. Terorismul exploateaza constient (premeditat) teroarea.
Definirea conceptului este posibila, în functie de relatia subiectiva dintre analist si fenomen. Numeroasele interpretari, imposibilitatea obtinerii unui consens pe plan international din cauza diferendelor politice,au constituit obstacole în calea constituiriiunui cadru propice definirii terorismului pe taram juridic. In multe tari, elementele constitutive ale actului terorist sunt judecate sub forma delictului de drept comun. Teoreticienii terorismului accepta o baza comuna de discutie si anumite conceptualizari generale.
Terorismul nu constituie o ideologie ori filozofie. „Terorismul nu este o ideologie, ci o strategie prin care se urmareste, indeplinirea unor teluri”2. Este o metoda de actiune ceurmareste (prin folosirea violentei), satisfacerea unor teluri de ordin politic. Chiar daca multe activitati teroriste sunt indreptate impotriva unor tinte economice, ele vor afecta indirect societatea prin starea de nesiguranta si direct tintele vizate (statul ori persoane particulare).
Exista teoreticieni ce exclud caracterul strict politic al actiunii teroriste. Specialistul în drept penal Donnedieu de Vabres considera: „scopul pur politic nu este absolut necesar”3 .Scopul primar poate fi intradevar altul decat cel politic, dar urmarile actiunii teroriste, creeaza un climat tensionat în randul societatii iar statul este nevoit sa adopte masuri coercitive impotriva autorilor. Din acest moment, în majoritatea cazurilor cei în culpa se considera nevinovati, ori victime politice si incep sa conteste autoritatea guvernanţilor. Contestand autoritatile, teroristii se erijeaza în salvatorii societatii de institutiile „corupte si opresive”, considerand ca sunt autorizati de societate sa lupte impotriva sistemului. Aceste stari tensionale produc rupturi afective intre stat si populatie, deci contractul social este amenintat (incapacitatea statului de a-si apara cetatenii). Teroristii devin astfel rivali ai autoritatilor, implicit ai statului: „terorismul contesta omnipotenta statului si ii face adesea concurenta, atunci când il loveste. El este rivalul sau.”4 Practic tocmai acest aspect politic, deosebeste actiunea unui terorist de cea a unui debil. Terorismul blamează intotdeauna autoritatea publica.
Sunt binecunoscute si cele două interpretari „extreme”, in privinta definirii terorismului: prima presupune ca aproape orice act de violenta poate fi considerat act terorist, iar a doua sustine ca nu se poate da nici o definitie fenomenului.
În elaborarea unei definitii a terorismului, nu trebuie sa omitem raportul dintre agresor (teroristi) si victima (societatea). Terorismul este un fenomen antisocial! El afectează grav ordinea sociala.

Gabriel Horia Nasra