“Mostenitorii Profetului Mahomed este povestea unor oameni remarcabili care, fiecare la randul lui, incearca sa isi croiasca drum, prinsi in valtoarea istoriei, in nemilosul flux al evenimentelor. Este o poveste extraordinara, un amestec fantastic in care regasim tragedie, dragoste si nobilul sacrificiu de sine, razboaie distrugatoare, cuceriri aproape incredibile, bogatii inimaginabile, suferinta, ambitie, bravada, cavalerism si inselatorie intr-o masura ce nu a mai fost si nu va putea fi niciodata atinsa.”
Astfel incepe Barnaby Rogerson lucrarea sa “Mostenitorii Profetului Mahomed-Cauzele schismei dintre siiti si sunniti”. Si este o descriere exhaustiva a lucrarii. Autorul incearca sa reinvie o epoca legendara, eroica a lumii arabe, accentuand evenimentialul in dauna analizei. Lucrarea sa este, in opinia mea, o istorie simtita, imaginata si nu una analitica, detasata. Rogerson pare intr-adevar fermecat de aceasta epoca in care oamenii par atinsi de exceptional, indiferent de directia in care aceasta exceptionalitate se afirma (in sens pozitiv sau negativ). Lectura m-a purtat mai degraba printr-o perioada legendara, epica, seherezadiana daca imi permiteti substantivizarea.
Predomina personajele cu o puternica aura pozitiva, marcate adanc de invataturile Islamului, care se apropie de sfintenia biblica a Patriarhilor. Evocand cu simpatie idealul austeritatii, dreptatii si egalitatii dintre primii credinciosi ai Islamului, din pana autorului transpare admiratia si o oarecare melancolie fata de aceasta “epoca de aur” a istoriei musulmane.
Lucrarea este una de popularizare, se indreapta prin structura si discurs spre neinitiati. Autorul are unele dificultati in atingerea obiectivelor asumate in titlu. Ma asteptam sa se concentreze mai mult pe cauzele schismei dintre siiti si sunniti, subordonand firul epic acestui obiectiv. Insa nu este cazul. Rogerson trateaza o perioada de jumatate de secol, de la juramantul locuitorilor Medinei in fata Profetului Mahomed si pana la moartea lui Moavia, cand Califatul arab iesise deja din epoca sfanta a celor patru califi drepti. Din punct de vedere al relatarii cursului evenimentelor lucrarea convinge insa autorul trece foarte superficial peste cauzele schismei credinciosilor musulmani. Poate trecerea in revista a dezbaterilor istoriografice dintre istoricii sunniti si cei siiti ar fi fost interesanta pentru cititor. De asemenea, prezentarea argumentelor celor doua laturi ale Islamului ar fi condus mai usor spre o concluzie articulata.
Overall lucrarea este una pasionala, lipsita de analiza critica, fundamentata as spune pe traditie, dar care constituie o lucrare stimulativa, ce reinvie, dincolo de unele derapaje inerente ale autorului, o lume vie, palpabila.
