Pe langa mult mediatizata lege privitoare la remuneratia cadrelor didactice, prin forul superior al Parlamentului, a mai trecut astazi, 30 septembrie 2008, un proiect de lege, care vizeaza acordarea de despagubiri persoanelor persecutate pe criterii etnice intre anii 1940-1945. Legea completeaza Ordonanta de Guvern 105/1999 care prevede ”acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate in strainatate ori constituite in prizonieri”.
Proiectul legislativ, initiat de deputatii UDMR Kerekes Karoly si Mate Andras Levente, propune ca persoanele care au suferit persecutii sa beneficieze de indemnizatii platite de statul roman, indiferent de spatiul de rezidenta (jursdictie romaneasca sau sub administratia altor state). Este definita ca persecutie orice actiune care viza deportarea in ghetouri sau lagare de concentrare, privarea de libertate, expulzarea sau stramutarea in alta localitate.
Desi aplicabilitatea reala a acestei legi este minima, datorita numarului mic de persoane care au supravietuit pana in prezent, ea poate fi considerata o reparatie morala, o recunoastere suplimentara a suferintei pe care statul roman a provocat-o, in acea perioada, propriilor cetateni. De asemenea, salut initiativa deputatilor UDMR care au initiat aceasta lege, necesara in toate tarile care au sustinut, intr-o mai mica sau mai mare masura, solutia finala proiectata de Hitler. Ma gandesc, asadar, atat la Romania lui Ion Antonescu, cat si la Ungaria lui Miklos Horthy, care a fost reabilitat, in 1993, de Parlamentul de la Budapesta.
Amintim ca, in Ungaria, din 825.000 de evrei, au supravietuit Holocaustului 260.000, din Transilvania (parte a Ungariei dupa Arbitrajul de la Viena din 1938) fiind dislocati, in vederea exterminarii, aproximativ 166.000 de evrei.
