Fostul presedinte al Uniunii Sovietice, victima colaterala a propriilor bune intentii, Mihail Gorbaciov, si-a expus opiniile fata de conflictul din Georgia, intr-un articol publicat in New York Times. Pe langa retorica tipica a nationalismului rus, ex-presedintele a reiterat si un sentiment al elitei politice ruse, care mineaza uneori increderea in relatia cu Occidentul.
Daca democratiile occidentale reproseaza machiavellismul politic rusesc si dublul joc aparent al autoritatilor moscovite care, unei retorici pacificatoare adauga o dimensiune provocatoare, rusii, nutresc un sentiment pe care Gorbaciov il edifica.
„Intr-adevar, Rusiei i s-a spus, de ceva timp, sa accepte situatia. Uitati independenta Kosovo. Uitati abrogarea Tratatului ABM si decizia Americii de a plasa un scut in tarile vecine. Uitati expansiunea nesfarsita a NATO. Toate acestea au venit in contradictie cu retorica parteneriatului. De ce ar admite cineva aceasta sarada?”, a aratat Gorbaciov.
Rusia, considera Gorbaciov, a fost angrenata intr-un conflict generat de Tbilisi si sustinut de Occident,care ii erodeaza capitalul global de simpatie. Dincolo de retorica tipic ruseasca, este oare posibil ca rusii sa simta un joc geopolitic dublu din partea Occidentului.
Gorbaciov aduce ca argument amenintarile proferate de partenerii atlantici, care au admis ca Rusia poate fi exclusa din G8, Consiliul NATO-Rusia dizolvat si aderarea Rusiei la Organizatia Mondiala a Comertului sa fie oprita.
Desi argumente care sa contrazica aceasta schema se pot gasi, ar fi mai just sa ne intrebam, in ce masura acest tip de reflectie este insusit cu sinceritate de liderii rusi si de opinia publica din acest stat. Elementele indicate de Mihail Gorbaciov duc cu gandul la un tip de politica in care Statele Unite exceleaza inca din secolul XIX: „carrot and stick policy”.
Propunerea de solutionare a crizei acreditata de Gorbaciov este semnarea unui tratat bilateral care sa excluda folosirea fortei in rezolvarea conflictelor din Georgia. Gorbaciov vede in refuzul presedintelui Saakasvili de a semna un astfel de tratat, dorinta clara de a mentine conflictul nestins.
„Occidentul ar fi intelept sa sustina o astfel de solutie acum. Daca prefera sa invinovateasca Rusia si sa reinarmeze Georgia, dupa cum sugereaza oficialii americani, un nou conflict va izbucni.”, a continuat Gorbaciov.
Desi nu sunt adeptul atitudinilor excesiv conciliante, mi se pare esentiala raportarea la interesele si obiectivele partenerului tau politic. Este facil poate sa privim polarizat situatia, raportandu-ne la un sistem general de valori. Dar oare nu este acesta drumul cel mai scurt spre inflexibilitate?
Voi incheia prin a va descreti fruntile cu un banc scris de un cititor al NYT, care mi s-a parut haios:
„This all reminds me of the 60′s joke about khrushchev, who goes out to lunch with other world leaders, but doesn’t order anything: “i’ll just have a little bit of everybody else’s.” Funny shit 
